Literatură generală

si alte raspantii ale istoriografiei romanesti

MIHAI DIMITRIE STURDZA

Un volum bogat în surprize, căci de români sunt pline arhive bătrânești din lumea largă, dar și cărți apărute în ultimii ani. Pe sub ochii autorului au trecut și microfilme devenite accesibile relativ recent, jurnale și memorii în parte inedite ale unor importanți actori politici, articole și studii pe care prea puțini le cunosc. Ce răsare din ele? O lume românească eroică, idealistă, naivă adesea, înșelată și viclenită de aliați ca și de dușmani, încrucișând de nevoie spada cu geografia și tânjind la un echilibru mereu prea îndepărtat sau prea scump. Un efort supraomenesc pentru a rămâne în picioare.

Cuprinsul : PARTEA ÎNTÂI Intrarea în modernitate : România între Occident și Rusia â–  Un baron reformator : Vasile Balș â– Ucenicii francmasoni la Roza liniștii perfecte (Paris, 1843-1848) â–  Frați masoni în misterele Bucureștiului (1858-1860) â–  Rusia și tentativele de despărțire a Principatelor Române (1864-1866) â–  Junimea - societate secretă â–  Un germanofil antirus : Lupu Kostaki (1851-1923) â–  PARTEA A DOUA De la anarhiști la comuniști: propagandă, război, armistițiu â–  De la anarhism la bolșevism : Zamfir Arbore și fiica sa Ecaterina â–  Curzio Malaparte, martor ocular la... ceea ce nu a văzut la Iași în 1941 â–  Preludiu la Războiul Rece : ambasadorul sovietic, Carol al II-lea și anglo-americanii la Mexico â–  Comisia Consultativă Europeană și armistițiul bulgar din 1944 â–  23 august 1944 : negocierile de la Stockholm și dosarele armistițiului â– Documente noi în legătură cu procesul și moartea mareșalului Antonescu â–  « Comuniștii demascați », dați în judecată la Paris de un grup din emigrație

Cumintenia pamantului

MIRCEA MALITA

Editia a II-a, revizuită si adaugita
Cuvant înainte de acad. Dan Berindei

O CARTE ESENÅ¢IALÄ‚ – O PLEDOARIE PENTRU ÎNCREDERE ÎN PUTERILE NOASTRE

După mii de pagini citite și poate tot atâtea ore de reflecție, Mircea Malița expune în 350 de pagini strategii conștiente și inconștiente de prezervare practicate în țările române, modele vechi și moderne de interpretare a reacțiilor și a cămărilor în care se acumulează experiența unui popor. Face portrete de eroi și de înțelepți, rescrie istoria națională din perspectiva încercărilor dramatice de a dura în condiții neprielnice. Analizează celebrele noastre atribute – cumințenie, răbdare, viclenia celui mic în fața celui mare etc. – și celebrele noastre defecte – lene, hoție, ticăloșie etc. – care îi apar ca niște moțăieli și păcate firești atunci când contextul nu ne oferă motivația necesară pentru a ne mobiliza. Îi rezumă util pe cei care ne-au înțeles bine, ca și pe cei care doar au crezut că ne-au ghicit.
Aflăm în carte și un exercițiu de prognoză – un domeniu în care Mircea Malița excelează de mult. și ce se întrevede pentru noi ? Sunt posibile mai multe scenarii, ca de obicei. Dar, fie că românul face pe mortul, fie că se războiește cu încă activele « curente extremiste dizolvante și decadente » (neoconservatorism, neoliberalism, postmodernism...), tot va supraviețui. Va duce, adică, mai departe gena lui cu doină, cu brazi, cu stele, cu vatra aceea pe care veșnic bunicii le vor spune nepoților poveștile lor despre suferințele nemeritate ale unui ADN foarte bine înzestrat, flexibil și tenace. Un soi de basm al rezilienței.ro.  

Deceniul deschiderii : 1962-1972

Mircea MaliTa,
Dinu C. Giurescu

De câțiva ani – oribili – jocurile se fac peste capul românilor de bună credință. Lor li s-a împuținat totul, iar speranța le e și ea deja pe cale de dispariție. Se mai poate oare ieși dintr-o gaură a istoriei ? Cei care se pricep spun că asemenea ieșiri sunt chiar o specialitate românească – ceva din categoria « supraviețuirii », a « renașterii », a « miracolului ». Ultima oară, minunea s-ar fi întâmplat în deceniul șapte. Luați repede, cei mai mulți români de bună credință nici nu știu despre ce vorbim. Doi academicieni, născuți în februarie 1927 la interval de cinci zile, vin să-i lămurească. Nu a fost o lovitură de teatru atunci. Nici vreo soluție scoasă din pălărie de vreun scamator. A fost o STRATEGIE. Gândită și pusă în aplicare de câteva ființe. Cu MORALÄ‚, cu CONCEPT, cu folosirea multor COMPETENÅ¢E. și având mereu în minte INTERESUL NAÅ¢IONAL. A crezut vreun român de bună credință că se poate și altfel ? Nu, nu s-ar fi putut nici atunci și nu se poate nici azi.

Carnet intim (1913-1918)

Arabella Yarka

Traducere de Denisa Toma
Prefață de Mihai Dim. Sturdza

O piesă rară : jurnalul unei tinere bucureștence din lumea bună în anii primului război mondial.
O ființă rară și ea : frumoasă, inteligentă, bogată, curajoasă, muncitoare, frivolă și serioasă, fericită și distrusă.

În aceste pagini dezarmant de sincere și vii, Arabella Yarka se povestește nu doar pe sine, ci și Bucureștiul fără griji care avea să cunoască bombardamentul, refugiul masiv în Moldova, spitalele de pe front, haosul lăsat de arme în urma lor. Infirmieră voluntară, apropiată de Familia regală și apreciată de medicii din Misiunea franceză, Arabella notează febril zilele de tensiune, elanurile inimii, meditațiile însingurate asupra destinului, peisaje de șes și de munte, scene de moravuri. Această obișnuită a saloanelor, surprinsă de intrarea țării în război, e obligată să-și poarte singură de grijă și să se descopere. Experiența ei feminină asumată elimină destule prejudecăți, oferind și o imagine proaspătă, nuanțată a României aflate într-una din marile încleștări ale istoriei.

Constantin C. Giurescu
Prefață de Dinu C. Giurescu

Între mai 1930 și iulie 1943 au fost mulți  cei care ciuleau urechea la radio când venea ora conferințelor ținute de Constantin C. Giurescu pe teme de istorie românească. Profesorul se adresa atunci marelui public, preț de 15 sau 30 de minute, fermecându-l cu povești documentate despre marii voievozi, despre târgurile dispărute ale țării sau vechile ei județe, relatând cum se împărțea dreptatea odinioară pe aceste meleaguri și ce gusturi de lux aveau boierii, cum au întemeiat Petru și Asan un stat la sud de Dunăre și cum s-a petrecut miracolul Unirii. Iată acum reeditate douăzeci și cinci din aceste « lecții publice » ținute la Universitatea Radio și adunate în volum pentru prima oară în 1942. și nu e exclus ca unele detalii care au surprins atunci să-i surprindă azi și pe contemporanii noștri.
De pildă : « Felul în care au înfățișat cei mai mulți dintre istorici pe Ale­xan­dru LÏ£pușneanu este inexact : exagerat în unele privințe, incomplet în al­tele. Atmosfera creată de cronica lui Grigore Ureche și Simion Da­s­călul, pe de o parte, de nuvela lui Negruzzi, pe de altă parte, i-a fost cu totul defavorabilă : acest domn a ajuns prototipul stăpânito­ru­lui crud, tăind cu o plăcere sadică boierii, aproape egalul lui Vlad Å¢e­­peș, celălalt nedreptățit al istoriei. Câți nu repetă și astăzi: „Capul lui Mo­țoc cerem“, fără să știe că, în ceea ce privește acest episod, po­­vestirea talentatului Negruzzi e inventată pe de-a-ntregul și că, în rea­litate, ce­lebrul vornic a pierit la Liov, în Polonia, de mâna călăului, iar nu sfâ­șiat de mulțimea înfuriată a târgoveților din Iași.

Domni, regi, eroi, carturari, oameni politici, literati
Dan Berindei

Românii de azi să-și fi pierdut încrederea în românitate ? Cu siguranță, nu. Îndură, în schimb, un serios asalt propagandistic menit să-i destabilizeze și să le « revizuiască » istoria, relativizând până la anulare meritele a sute de ani de efort pentru clădirea ființei naționale. Mulți se uită împrejur cu justificată lehamite : au fost martorii a douăzeci de ani de mistificare, furt organizat și nedreptate. Nu se recunosc în cei ce se înghesuie să-i reprezinte după 1989 și nu-și regăsesc valorile risipite între insolența impostorilor și incompetența instituțiilor. Unii ajung chiar să creadă că așa a fost dintotdeauna aici. Nu, a fost și altfel. Au existat și eroi, și jertfe, și proiecte pe termen lung, și viziuni politice, și bărbați de stat.
În galeria de figuri exemplare din acest volum se citesc destule destine guvernate de patriotism, muncă încăpățânată și dăruire profesională pentru ca românii anilor 2000 să-și poată aminti de rădăcinile lor pozitive. și să le poată povesti și copiilor lor.

 Despre carte                   Fragment

Constantin Giurescu
Ediție îngrijită de Dinu C. Giurescu

STUDII DE ISTORIE SOCIALA : Vechimea rumaniei in Tara Romanească si legatura lui Mihai Viteazul ; Despre rumani ; Despre boieri

« Aceiași oameni sînt numiți cînd într-un fel, când într-altul, după punctul de vedere special din care sînt priviți. Ca vecini de moșie în același hotar sau hotare apropiate, ei sînt megiași. Ca proprietari prin moștenire ai ocinelor lor, sînt dedi, dedini, nasledniți, moșteni sau moșneni. Sînt cnezi și juzi ca stăpâni ai iobagilor lor, iar ca oameni liberi, cnezi și judeci. [...] Dar pe lîngă aceste titluri care exprimă doar cîte o anume însușire a lor, proprietarii mai au unul : ei sînt boieri, adică nobili. Acesta este cel mai important dintre titlurile lor. El le însumează pe toate celelalte și se subînțelege pe lîngă fiecare din ele. »

                                                                        Constantin Giurescu

 Despre carte                   Fragment

« O pozna a firii »
G.I. Ionnescu-Gion
Cu o prefață de Petru Romoșan

Ne tot vin la gură « fanarioții », dar știm atît de puțin despre această lungă epocă de ocupație străină din istoria noastră. La școală se trece prea repede peste o sută de ani de istorie națională, ca și cum atunci nu s-ar fi întîmplat nimic. Sigur că s-au întîmplat... cîte se pot întîmpla într-un secol, dar unul lipsit de glorie. În manuale stau marii domnitori, cu victoriile lor, dar din turcirea Å¢ărilor Române, cu deosebire a Valahiei, nu se vede mare lucru. Deși urmele fanarioților se văd bine pe noi și astăzi. Nicolae P. Mavrogheni, un fanariot exemplar pentru « ce e mai rău », moare violent la 1790 - cu cîteva luni în urmă, la celălalt capăt al Europei izbucnise Revoluția franceză. Nu e întămplător că personajul l-a fascinat pe G.I. Ionnescu-Gion, autorul celebrei Istorii a Bucureștilor, care l-a cercetat la toate sursele și i-a compus un portret de pomină. De citit și azi cu delicii !

 Despre carte                   Fragment

Z.Ornea
Cu un cuvînt înainte de Mircea Anghelescu

« Basarabean venit în țară la aproape treizeci de ani, după opt ani de exil în Siberia în urma activității sale în cercurile narodnice din Chișinău, Constantin Stere a adus într-un mediu politic populat în bună parte cu eroi desprinși din piesele lui Caragiale o undă dramatică de seriozitate, de credință în principii, de perseverență și de inflexibilitate. Crescut la școala dură a luptei împotriva ohranei țariste, asumîndu-și un crez democrat încă din adolescență, Stere n-a înțeles și n-a acceptat niciodată compromisurile, atît de facile sub soarele mai blînd al patriei-mamă ; inflexibil și neîndurător cu adversarii, arogant și brutal uneori chiar cu prietenii, Stere a intrat în politică fără să aibă și maleabilitatea, relativismul, adaptabilitatea atît de necesare unei asemenea activități. Așa se explică "tragismul" destinului său politic. »

                                                                      Mircea Anghelescu

 Despre carte                   Fragment

Z.Ornea

« Z. Ornea a văzut în Gherea, încă de la primele sale studii, o personalitate mult mai interesantă decît dădeau de înțeles reflexele școlare ale polemicii sale cu Maiorescu și, în general, imaginea sa de autodidact strălucit, teoretician exotic al unei viziuni politice și al unei ideologii nelalocul lor într-o țară „eminamente agricolă“. [...] Refuzînd să simplifice o existență care numai simplă nu era, el a dezvăluit în multiplele straturi, nu o dată contradictorii, ale activistului politic, în același timp restaurator prosper dar generos cu prietenii de idei după ce fusese un militant socialist pauper, aproape gorkian - un personaj complex dar coerent, atrăgător prin farmecul dialecticii, prin întinderea culturii și tăria principiilor, și nu mai puțin prin naivitățile sale. »

                                                                          Mircea Anghelescu

 Despre carte                   Fragment

Elena Vacarescu
Traducere de Ileana Carmen Moldovan

O carte despre a cărei existență știe, de un secol, multă lume, dar pe care puțini români au văzut-o și nici unul n-a citit-o încă în românește.

Ediția de față - prima în limba română, după știința noastră - urmează volumul Rois et Reines que j'ai connus, apărut în 1908 la E. Sansot & Cie, Éditeurs, Paris. Această ediție franceză, prezentată ca traducere, realizată de Gastane Jeffry, a cărții publicate în limba engleză mai întîi, în 1904 (Kings and Queens I Have Known, Harper & Brothers Publishers, New York și Londra), conține, de fapt, cu trei texte mai puțin decît ediția inițială. Lipsesc relatările intitulate "Å¢arul și țarina", "Wilhelmina I, regina Olandei" și "Papa Leon al XIII-lea". Å¢inînd cont de faptul că Elena Văcărescu a autorizat ediția franceză - așa cum rezultă și din nota traducătorului, pe care o reproducem -, am considerat-o, la rîndul nostru, ediție de referință, rezultat al deciziei definitive a autoarei în privința selecției textelor. Documentele nu oferă nici o explicație pentru trecerea de la treisprezece texte la zece. Cunoscînd însă și ediția integrală în limba engleză, putem presupune că autoarea a dat întîietate amintirilor care îmbogățeau substanțial imaginea oficială a înaltelor personaje, aducînd unghiuri cu adevărat noi în descifrarea personalităților, precum și, implicit, o lecție de viață. Fotografiile reproduse pe fundalul copertei provin din ediția în limba engleză.

 Despre carte                   Fragment

O biografie
Dorin-Liviu Bitfoi

"Am lucrat la această biografie doi ani și jumătate. Ca și istoricii - cu care bine-ar fi să nu-i mai confundăm -, biografii trudesc mai întîi la documentare. Vorbesc despre această fază pentru că am avut numeroase dificultăți în a identifica surse și în a le consulta. Multele reticențe, entuziasme, spaime cu care m-am întîlnit mi-au amintit mereu că Groza și epoca lui sînt realități încă foarte apropiate. Sursele - inegale ca substanță, credibilitate și întindere - nici nu abundă, nici nu lipsesc. Aș spune mai degrabă că sînt fragmentare și slunecoase, îngreunînd la rîndul lor recompunerea profilului unui om cu o adîncă, dar paradoxală inserție în sistemul comunist. Majoritatea surselor ni-l arată pe hunedorean cînd într-o lumină excesiv de emoțională, cînd prin prisma tehnicii "reci" a dezinformării. Se obține astfel un număr-record de piste și impresii false. și-apoi, Petru Groza însuși construiește, nu numai prin temperament, ci și prin preocupările sale personale de contrainformare și intoxicare a sistemului politic, o vastă plasă articulată pe ambiguități și discontinuități biografice.Cel ce s-a bucurat după 1945 de o oarecare simpatie populară (ca și de o antipatie cel puțin egală), poate pentru că se detașa de "rest" prin poza altor vremuri, este în prezent, cu o semnificație aproape simetrică, asimilat cu "comuniștii" și cu "tancurile sovietice" (imagine-fetiș a iconografiei postcomuniste). În ceea ce mă privește, în trecerea de la o frază-clișeu la un volum, m-a interesat chiar trecutul care poate avea o asemenea putere asupra prezentului. Căci am simțit din plin în ce măsură ne afectează. și cred că merită să lucrăm cu toată perseverența pentru a lua în posesie acest trecut. Personajele istorice trebuie să prindă viață și subiectivitate. Pentru mine, cartea de față reprezintă și o ieșire din pădurea de etichete a comunismului de ieri, a anticomunismului de azi. În fond, nimic nu e mai inutil și mai plictisitor decît mecanica în doi timpi a demonizării / eroizării unui personaj !"

                                                                           Dorin-Liviu Bîtfoi

Omul care a pus la cale revolutia Dada
François Buot
Traducere de Alexandru și Magdalena Boiangiu

"Iată un nume care evocă poezia, gloria, manifestul, nebunia tinereții. Idei aproximative, care capătă substanță abia acum, în această primă biografie de anvergură a lui Tzara, apărută în toamna anului trecut la Paris. François Buot ni-l restituie, alert și documentat, pe omul schimbărilor radicale din cultura începutului de secol XX, pe militantul de stînga, pe amatorul de artă africană. Tulburător acest personaj rafinat convorbind cu Breton, Aragon, Eluard, Brâncuși, Man Ray, Marcel Iancu, Crevel, Marcel Duchamp... Consecvent cu sine, petrecăreț, atoatedistrugător dar constructor de lumi și idei, Tzara începe abia acum să-și facă auzită lecția de geniu."

                                                                                 Adina Kenereș

 Despre carte                   Fragment

Portretul unui dandy roman
Ion Iovan

Ion Iovan le-a pregătit o foarte plăcută surpriză admiratorilor lui Mateiu : a povestit pentru prima oară marelui public viața acestui personaj excentric și fascinant al literelor române. O relație tensionată cu I.L. Caragiale în rol de tată, prieteni literați sensibili la talent și valoare, blazon din vise și boierie cu mînecile suflecate printre arendași - iată parcursul, jalonat de desene și fotografii, al unui volum pe care numeroșii iubitori ai Crailor de Curtea-Veche îl așteaptă de decenii.

Marie-Françoise Baslez
Traducere de Anca-Maria Christodorescu

Biografia Sfîntului Pavel reconstituie lumea primelor comunități creștine și face portretul impresionant al unui om căruia nu i se cunosc nici numele complet, nici data nașterii, nici împrejurările morții.

Jean Tulard
Traducere de Janina Ianoși

Specialiștii și pasionații de istorie vor găsi în acest volum un Napoleon "complet", actual și surprinzător. Jean Tulard este cel mai important istoric al Franței imperiale și expertul incontestabil al epopeii napoleoniene.

Ferdinand al Romaniei urmat de cuvintari
si documente ale regelui Ferdinand
Martha Bibescu
Traducere de Maria Brăescu

"Ferdinand a fost, în opinia Marthei Bibescu, un rege mai important
pentru România decît predecesorul său Carol I, el reușind să împlinească visul de aur al românilor : unirea tuturor în aceeași țară."

                                                                          Nicolae Prelipceanu