Vreo 10-15 obsesii himerice se ţin scai de lumea cărţii din România de cîteva bune decenii. Cele mai multe îi sînt consubstanţiale, adevărate boli genetice, cu care e mai bine să nu te pui. Recrudescenţa altora a fost stimulată de noul statut de membru UE al ţării, iar forţa etichetei, spirijinită de politicile de propagandă culturală ale altor ţări, va mai face încă ravagii multă vreme. O himeră precisă însă poate deveni inofensivă dacă e tratată cît de cît adecvat – de pildă, cu nişte cifre. E vorba de perpetua « naturală » comparaţie între lumea editorială românească şi cea franceză. Oare cum le-ar sta unor experţi militari români să ne compare bi- sau trisăptămînal armata cu arsenalul, bugetul dedicat şi forţa de intervenţie ale SUA ? Mă gîndesc că după chiar prima luare de cuvînt cineva i-ar întreba scurt dacă sînt sănătoşi. Pe culturali însă uite că nu-i întreabă nimeni nimic din 1945 încoace. Dimpotrivă, ei sînt cei ofuscaţi dacă le spui că nici o comparaţie nu e posibilă şi că, deşi se folosesc aceleaşi cuvinte pentru a desemna realităţi asemănătoare, conţinutul diferă radical.

Pentru că nu e vorba de simpla deosebire între o ţară « mare » şi una « mică », ci de una în care cartea joacă un rol capital de aproape cinci secole şi jumătate, pusă alături de una în care elita cochetează în răstimpuri, prospere sau de samizdat, cu cartea. De pildă, un dicţionar interesant, apărut în 2003 la Librairie Droz de la Geneva, repertoriază nu mai puţin de 6 424 de femmes libraires importante în Franţa între 1470 şi 1870. Nu e vorba doar de „librărese” de marcă, ci şi de acele femei rămase văduve cărora li s-a permis să preia firma de tipografie, librărie sau legătorie a soţului de la introducerea tiparului în Franţa şi pînă la 1791 – pînă la Revoluţia franceză femeile nu aveau dreptul de a înfiinţa asemenea manufacturi –, precum şi de tipografe, librărese şi legătorese care au funcţionat pe cont propriu de la Revoluţie şi pînă la războiul franco-prusac. Să fi fost văduvele acelor patroni din industria de bucoave cîteva sute în trei secole, dar numai femeile « independente » remarcabile din sectorul cărţii sînt cîteva mii în 80 de ani ! Or, la 1870, pe teritoriul românesc nu se tipăreau nici 250 de cărţi pe an, ce să mai vorbim de cîteva puţine zeci pe an în secolele anterioare, majoritatea cărţi religioase şi populare, difuzate prin colportaj, fără să cunoască librăria, care de altfel abia mijea atunci ici-colo.

Iată şi cîteva date recente despre sectorul cărţii din Franţa (nota bene, mai ales în ani de criză !) apărute în l’Observatoire de l’économie du livre în martie 2010 :
Titluri (noi şi ediţii noi) comercializate în 2009 : 63 690 (numai cărţi propriu-zise, fără broşuri şi volume în fascicule)
Creştere faţă de 2008 : 0,1 %
Tiraj mediu în 2008 : 9 340 de exemplare
Titluri (referinţe) disponibile în 2009 : 619 800
Creşterea vînzărilor faţă de 2008 : cu 1 % sau 1,1 % sau 3,4 % (după diversele instituţii care au furnizate date)
Titluri (referinţe) vîndute în 2009 : 633 946 (cu 13 % mai multe decît în 2008)
Cifra totală de afaceri a editorilor în 2008 : 2,83 miliarde de euro (inclusiv copyright-uri vîndute)
Exemplare vîndute în 2008 : 435,7 milioane
Cîte cărţi a cumpărat fiecare în 2008 : 52,4 % dintre francezi au cumpărat cel puţin o carte în 2008 ; 25,1 % au cumpărat 1-4 cărţi ; 15,8 % au cumpărat 5-11 cărţi ; 11,5 % au cumpărat mai mult de 12 cărţi
De unde s-au cumpărat cărţi în 2008 : 24,5 % din librării, 21,6 % din magazinele specializate în produse culturale (care au şi vaste sectoare de carte, pe lîngă muzică, filme, accesorii foto, IT etc.), 19,9 % din mari magazine/centre comerciale (care au şi sectoare de carte, inclusiv supermarket-uri), 9,6 % de pe Internet, 15,6 % din vînzări prin corespondenţă şi cluburi de carte (fără legătură cu Internetul), 0,2 % prin vînzare directă (sau din uşă-n uşă), 1,7 % din magazinele de solduri şi carte la mîna a doua, 6,9 % din alte surse (comitete de întreprindere, chioşcuri temporare, de gară, saloane de carte…)
Valoarea exportului de carte în 2008 : 512,6 milioane de euro (doar în teritorii non-franceze)
Cît reprezintă traducerile în 2009 : 14,3 % din producţia comercializată în Franţa
Cîţi salariaţi existau în sectorul strict editorial în 2007 : 16 029
Cîţi salariaţi existau în sectorul librărie-papetărie-presă în 2007 : 30 515
Cît au reprezentat drepturile de autor în 2008 : 466 milioane de euro
Achiziţiile efectuate de bibliotecile municipale în 2008 : 5,209 milioane de volume
Achiziţiile efectuate de bibliotecile universitare în 2007 : 0,953 milioane de volume
Cît citeşte fiecare în 2008 : 70 % dintre francezii în vîrstă de peste 15 ani au citit cel puţin o carte în ultimele 12 luni ; 39 % au citit 1-9 cărţi în acelaşi interval ; 14 % au citit 10-19 cărţi ; 17 % au citit 20 de cărţi şi mai mult

Grupul de studii Pour le livre a furnizat pe site-ul său date fiabile despre librăriile din Franţa pentru anul 2008. Iată o selecţie :
Numărul total de puncte în care se vinde carte : cca 25 000
Puncte cu vînzare sistematică de carte : 15 000
Puncte cu vînzare prioritară de carte (librării propriu-zise) : 2 500-3 000
Cît asigură librăriile din activitatea pieţei de carte (vînzare) : peste 40 %
Cîte titluri (referinţe) se găsesc în librăriile mari : peste 100 000
Cîte titluri (referinţe) se găsesc în librăriile medii : cca 50 000
Cîte titluri (referinţe) se găsesc în librăriile specializate (tematice) : 5 000-20 000 ; în cele mici : 5 000-10 000
Rentabilitatea librăriilor : slabă – în medie, 1,4 % din cifra de afaceri anuală
Salarii : mici – un librar foarte bun, cu o experienţă de 16 ani, cîştigă în medie de 1,6 ori salariul minim pe economie (SMIC : 1 055 euro net la 1 ianuarie 2010)