Petru Romoşan

Ne aşteaptă o săptămînă plină de emoţii, dar ce zic eu, chiar una eroică, o săptămînă istorică, în întregime televizată, cu ratinguri nemaivăzute. Dacă Daniel Constantin, Crin Antonescu şi Victor Ponta se vor înţelege, încropind un nou guvern, şi vor ţine o conferinţă de presă comună, plus cîteva talk-show-uri bine simţite, putem să ne aşteptăm, într-o lună-două, la cea mai mare creştere economică din Europa. Şi poate chiar mai mult.
Bineînţeles, marele erou va fi neamţul, avem şi noi neamţul nostru ! Klaus Iohannis ne va rezolva, în fine, toate problemele. Şi avem destule. Vom avea o poliţie germană. Vom învinge într-o clipă corupţia adînc instalată în Ministerul de Interne. Şi chiar în toată Administraţia. Klaus Iohannis se va duce de mînă cu Traian Băsescu la Bruxelles (dar fără Victor Ponta !) şi vom intra instant în Schengen. Traian Băsescu a promis-o deja !
Cînd Klaus Iohannis apare, soarele răsare. Vom avea linie directă cu Angela Merkel şi cu marea coaliţie care guvernează azi la Berlin şi care, ştim, conduce Europa cu o mînă de fier austeră. Măcar pînă ne vom lămuri ce poate face, adică mai degrabă ce nu poate face Klaus Iohannis, ne putem şi noi crede cu toţii nemţi. Klaus Iohannis, viceprim-ministru peste economie şi ministru de Interne, e neamţ, deci toţi românii vor fi nemţi. Chiar şi conaţionalii noştri romi rătăciţi prin Italia, Spania, Franţa, Germania, Suedia, Luxemburg se vor crede pentru o clipă germani. Ce e rău în asta ? Numai beneficii şi fără să mişcăm un deget. E destul să ne uităm la televizor. Sau pe Internet.
Fără îndoială, nu e momentul să luăm în considerare atacurile murdare la care e deja supus « neamţul nostru » în legătură cu diverse traficuri de la începutul anilor ’90, cu chestiunile imobiliare mai vechi şi mai noi de la Sibiu. Acum trebuie să trăim extazul german şi liberalo-crinantonescian. Să ne simţim şi noi copiii lui Mutti Angela, « austera » împărăteasă a Europei. O nouă Maria Tereza fără cozonaci sau chiar o Ecaterina ţarina, dar votată de nemţi de trei ori consecutiv. În orice caz, cine se pune cu Klaus Iohannis se pune cu noi, cu nemţii care am devenit, iar şansele inamicului vor fi nule.
La ce ne putem aştepta însă după mult promisa săptămînă germană ? La haos şi disperare. Acelaşi haos şi aceeaşi disperare. Şi la multă, la foarte multă televiziune !