Tricotarea intensivă a dezastrului naţional din ultimii doi ani prezintă şi nişte mari avantaje. Mă rog, pentru supravieţuitori şi pentru cei de peste 18 ani care nu şi-au făcut încă bagajele. Două dintre ele îţi scot ochii constant şi îţi fac implicit viaţa mai frumoasă. Primul : de cîteva zile, de cînd s-a schimbat ordinul pe baterie către presă în general şi televiziile « mogulilor » în particular, am scăpat de obositoarea acuză : « Voi sînteţi naivi. » În locul ei a apărut constatarea realistă : « Toată lumea s-a lămurit că totul este o fraudă. » Pe un asemenea fundal, nenorocirile apar ca adevărate binecuvîntări ale logicii. Or, starea raţională concură la o stare de bine.
Al doilea mare avantaj : s-a şters de pe firmament strigătul victimizant al ’telectualilor întreţinuţi de sistem, cel cu « voi ne urîţi pe noi ». Cineva – să-i dea Dumnezeu sănătate ! – i-o fi convins de cîteva evidenţe minore : pentru ură e nevoie de multă pasiune, de o participare afectivă serioasă la o bătălie pentru ceva rîvnit în mod egal de ambele părţi ; mai e nevoie şi de consideraţie implicită pentru « adversar », adică de acea aură care să-l facă demn de ură, de un vajnic consum de energie. Or, adevărul penibil e că ’telectualii cu pricina s-au glorificat pe sec cu ura celor care au stat departe de sistem. N-au fost nici o clipă « urîţi », ci mereu dispreţuiţi, ceea ce e cu totul altceva. În loc de  « beneficiul » duşmăniei a mii de inşi cu care îşi încrucişau fioros spada, aveau parte, de fapt, de sictirul acelor inşi, deloc dornici să-şi schimbe soarta cu a lor şi deloc dispuşi să se consume în vreun conflict. Maxima uzură a fost şi este încă exerciţiul scriptic al câtorva flegme. Ura – ferească Dumnezeu de ea ! – ar fi produs cu totul altceva, în numeroase versiuni horror.
Natura aceea care nu suportă golurile a pus în locul celor două foste minciuni obsesive două soiuri de panarame noi : interesul chipurile deşănţat pentru Ceauşescu şi ai lui, şi competiţia « nunţi de pomină ». E o mare alinare să ştii că poţi zapa în orice clipă de la aceste noi minciuni, sărind într-un thriller sau un documentar despre piramidele aztece. Conştiinţa faptului că nimeni nu te ia de naiv sau de idiot furibund în spatele tău are deja un parfum de paradis.
Vă propun să profităm din plin de acalmie, căci nu ştim cît va dura. Într-un interval oarecare, dezastrul naţional va trebui să fie acoperit cu noi fumigene şi atunci riscăm să fim bombardaţi cu circul arestărilor, înfăţişărilor la tribunal, ieşirilor de la DNA, DIICOT etc., poate şi cu scenete jucate în Parlament, la Roşia Montană sau în vreo vamă. Să ne bucurăm de panta lină a toamnei deci pînă la noi ordine.