Aşa cum ştiţi – şi nu cum vă spune Boc sau cum se izmenesc în cifre aiuristice institute şi comisii neserioase –, economia României cade vertiginos. Nici nu s-ar putea altfel. Mă rog, fenomenul în sine e interesant, cu condiţia să ai din ce-ţi plăti loja ca să-l vezi mai bine. Rarefierea populaţiei şi imbecilizarea ei – în chip de pagubă colaterală – ţin de un spectacol care s-a banalizat deja şi care va deveni curios, văzut din aceeaşi lojă, adică va merita să fie cu adevărat urmărit, abia peste cîţiva ani, atunci cînd va reclama şi soluţii urgente, inevitabil caraghioase, pentru întremări, înlocuiri, deplasări.
Deocamdată, prăbuşirea economică se poate citi cu folos în soluţia originală dar mereu aceeaşi pe care au găsit-o crîşmele pentru a muri subit. Într-un an, e pentru a şasea sau a şaptea oară că o aud, dar de data asta o şi văd cu propriii mei ochi. Un restaurant simpatic, cu specific de bucătărie străină, e bine frecventat : are un meniu bogat, mîncăruri cinstite, preţuri rezonabile, zgomot puţin, oleacă de muzică. Succesul lui, adică, se explică. Şi atunci vine lovitura de măciucă : brusc, meniul se reduce la o treime, preţurile se înmulţesc cu trei şi… dispar clienţii. Moartea e după colţ. Stăm la singura masă ocupată din încăpere şi ne întrebăm ce consilier cretin le împărtăşeşte tuturor restauratorilor aceleaşi sfaturi morbide.
Există totuşi o deosebire faţă de acum cîţiva ani. Crîşmele care se hotărau să se sinucidă pe atunci în plină glorie se chiteau mai întîi pe schimbarea ambientului. Acesta devenea deci fals nobil pentru a-ţi justifica schimbarea radicală a profilului şi umflarea obraznică a preţurilor. Azi, modificările kitsch au dispărut. Alpinismul preţurilor şi slăbirea efortului la bucătărie sînt suficiente pentru o autosuprimare rapidă.
Cu puţină eficienţă, vom mînca în curînd numai acasă !

Adina Kenereş