© Vlad Predescu
Minunea de martie

© Vlad Predescu
Noaptea în cartier

© Vlad Predescu
Orizont neaoş 2011

© Bogdan Constantinescu
Coaliţia primăvara

Am primit, în sfîrşit, antologia de ficţiune românească postdecembristă la care a lucrat câţiva ani un tînăr american, Ehren Schimmel, locuind la Cluj. O altă bună bucată de vreme i-a luat să-şi găsească editor în SUA, editorul să-şi facă jobul şi să se ajungă la tipar. Pomenită cam pe scurt şi pe sponci în presa culturală, poate unde şi volumul concret nu era prea uşor de găsit, realizarea e remarcabilă. Dalkey Archive Press s-a arătat grijulie foarte cu această apariţie de tip revistă groasă, cum se obişnuieşte peste Ocean. Are o prefaţă consistentă, contextuări şi explicaţii necesare, clare şi plăcute la lectură, cuprinde 19 texte ale unor scriitori români mai mult sau mai puţin cunoscuţi, precum şi fişe bio-bibliografice ale lor şi ale celor care s-au străduit să-i traducă. Unul dintre texte îi aparţine Adrianei Bittel, editată de Compania – e vorba chiar de schiţa care a dat titlul primului ei volum scos de noi, Întîlnire la Paris. (Ceilalţi autori sînt, în ordinea paginilor : Ana Blandiana, Norman Manea, Bogdan Suceavă, Răzvan Petrescu, Gabriela Adameşteanu, Florin Lăzărescu, Caius Dobrescu, Andrei Codrescu, Mircea Cărtărescu, Marius Oprea, Dumitru Tsepeneag, Adrian Sângeorzan, Alexandru Vlad, Dan Lungu, Adrian Oţoiu, Ioana Morpurgo.)
Multă lume a contribuit cu sfaturi şi lămuriri la selectarea textelor şi, foarte probabil, la clarificarea unor realităţi locale care nu trebuiau să rămînă criptice. Am schimbat şi eu cu Ehren zeci de e-mail-uri, am recomandat cîteva nume, i-am furnizat toate informaţiile pe care mi le-a cerut. Am citit apoi cu încîntare versiunea engleză a textului Adei şi nota pe care i-o redactase. La drept vorbind, nici nu-mi venea să cred că se putuse obţine ceva atît de corect, propriu şi inspirat deopotrivă, deşi îl luasem pe Ehren foarte în serios de la bun început, fără să ştiu prea bine de ce. Inspira încredere, sigur, ceea ce nu se întîmplă în 99 % din cazurile în care un « străin » abordează un editor român cu vreo propunere. Nu ne-am pierdut în consideraţii teoretice în dialogul nostru virtual, aşa că nici încrederea iniţială
nu mi-am analizat-o cine ştie ce.
Acum însă, citindu-i introducerea, am înţeles de ce îmi păruse atît de fiabil. Pentru că aici, şi nu în vreun e-mail, îşi expune percepţia despre lumea românească şi despre ce tot păţeşte ea de ceva vreme, el fiind un martor care a stat mult printre noi, precum şi ce caută el în materia zisă literatură, în ceea ce ea oferă explicit şi implicit. Iar literatura « lui », iată, e pe cît de preţios caleidoscopică o cred şi eu pe « a mea », pe cît de subtilă şi utilă o găsesc şi eu atunci cînd scrie ea pre moarte cu inima călcînd, dintr-o interioritate care-şi transformă subiectivitatea în act identitar inteligibil, cu adresă, pentru un altul. Şi eu cred că denotaţia merită să stea pe prima treaptă a scării, iar nu conotaţia ; şi eu cred, aşa cum dă el de înţeles, că ficţiunea va trebui să contribuie la formularea unei Românii înnoite, la ieşirea ei din smîrcuri. Din aceste perspective, textele alese de Ehren sînt toate folositoare – fiecare aduce un valoros ciob de oglindă, şi asta mult dincolo de orice discuţie oţioasă despre valoarea « literară » în absolut.
Am aflat şi că toţi cei curioşi de această reuşită americană pe teme româneşti pot comanda volumul la Librăria engleză « Anthony Frost » din Bucureşti (o găsiţi pe Facebook). Pot să garantez că nici un client nu va fi dezamăgit.

Adina Kenereş

© Vlad Predescu
Mogulii sînt de vină. Toma dixit.

Călin Georgescu

Aşa cum s-a afirmat anterior, soluţiile sunt simple şi la îndemână. Ele au fost conturate în ultimul deceniu de numeroşi specialişti români sau străini şi nu au elemente de absolută noutate, fiind aceleaşi care au scos din marasm sau din dezastru şi au asigurat viitorul multor din actualele state dezvoltate (de la Japonia şi Germania la Irlanda şi Coreea de Sud).
Există un set clar de măsuri pe termen scurt, mediu şi lung care vor trebui să-şi găsească locul într-o viitoare Strategie Naţională de Dezvoltare Socio-Economică Durabilă pe următoarele decenii :
1. Refacerea potenţialului industrial al ţării, în paralel cu dezvoltarea serviciilor şi cu orientarea spre ramurile producătoare de valoare adăugată înaltă, spre crearea de locuri de muncă stabile şi bine remunerate, şi spre conservarea şi ameliorarea mediului natural prin introducerea de tehnologii nepoluante.
2. Dezvoltarea modernă a mediului rural în jurul unor centre focalizatoare prin eficientizarea producţiei agricole, încurajarea unor multiple activităţi adiacente sau complementare, reînvierea la un nivel calitativ superior a unor meşteşuguri şi îndeletniciri tradiţionale.
3. Investiţii substanţiale în cercetare, creaţie tehnico-ştiinţifică, în cultură şi în societatea bazată pe cunoaştere.

continuare »