Petru Romoșan

Dacă citeşti numai presa oficială (presa mainstream) din SUA, din Marea Britanie şi din Franţa, nu afli aproape nimic despre cum s-a “ridiculizat” (este cuvântul folosit chiar de preşedintele Trump) cea mai importantă democraţie a lumii printr-o fraudă electorală gigantică, apocaliptică. Preşedintele Donald Trump a ţinut la Casa Albă un lung speech, cel mai important din mandatul său, după părerea lui, a detaliat, a inventariat aproape toate tipurile de furt, de fraudă electorală practicate în alegerile din 3 noiembrie 2020. Compromiterea democraţiei americane pare totală şi, poate, ireversibilă.

În plus, o asemenea fraudă fără precedent (de la 1824 încoace, împotriva lui Andrew Jackson, cu care, de altfel, Trump a fost asemuit în multe privinţe) compromite într-o oarecare măsură toate alegerile din zona de influenţă a SUA, în principal în cele trei Americi şi în Europa, mai ales în câteva ţari din UE. Alegerile parlamentare de la noi din 6 decembrie 2020 nu mai pot fi privite decât cu mare suspiciune. Ca şi, retrospectiv, alegerile europarlamentare de anul trecut, care au adus “guvernul meu” la Palatul Victoria, un guvern prea de tot minoritar. Poate de aceea a fost folosită în exces trompeta penibilă Rareş Bogdan, “papagalul galben”, ca să acopere “chestiuni” inavuabile ? Întrebările vin singure după grozăvia electorală din SUA. La noi e luat în băşcălie STS-ul (cu cei şapte noi generali ai productivului Klaus Iohannis) ca principal instrument de manipulare şi de fraudare a alegerilor, mai întâi cele prezidenţiale.

Softurile ne vin, probabil, din aceleaşi surse cu cele din SUA. Noile, « revoluţionarele » maşini de contabilizare a votului, probabil tot Dominion, Smartmatic, cu softurile Hammer şi Scorecard, ar fi fost cumpărate şi introduse în România în 2004, cu acordul preşedintelui Ion Iliescu, aflat în ultimul său an de mandat. România a fost primită în NATO la 29 martie 2004. Complicatele negocieri dintre SRI şi partenerii americani CIA şi FBI, bineînţeles, nu au fost făcute publice. Dar, cum ne amintim, noile softuri nu i-au fost de nici un folos candidatului PSD din iarna 2004, Adrian Năstase. « Nu e pentru cine se pregăteşte, e pentru cine se nimereşte » (Traian Băsescu)… eventual în raza « Operaţiunii Scorecard ». De altfel, România apare pe harta oficială a Scytl (scytl.com), firma care administrează maşinile de votare şi toată arborescenţa electorală. Softurile ar fi controlate din străinătate. Oare tot din baza de la Frankfurt ? După avocaţii lui Donald Trump, Dominion şi Scorecard ar fi fost folosite prima dată tot în 2004, în Venezuela lui Hugo Chavez.

“Alegerile au fost cele mai sigure din istoria ţării (SUA – n.n.)” a scris New York Times (David E. Sanger, Matt Stevens, Nicole Perlroth – “Election officials directly contradict Trump on voting system fraud”, 12.11 2020). Un asemenea contraadevăr n-ar fi putut fi egalat nici de Scânteia condusă de Silviu Brucan şi nici de Pravda din timpul lui I.V. Stalin şi Lavrenti Beria. Cei care au continuat în ultimii ani , împotriva evidenţelor, şi continuă şi după 3 noiembrie să citească The New York Times, The Washington Post, The Atlantic etc. şi să se intoxice seară de seară cu CNN, ABC, CBS, MSNBC etc., dar şi cu postul de radio naţional (NPR) trebuie să-şi asigure urgent locuri disponibile în spitalele de boli nervoase. Pentru că lumea se schimbă violent şi “intoxicaţii” nu o vor mai înţelege, vor avea nevoie de tratamente competente.

Alex Jones (infowars.com – Austin, Texas), un foarte vocal susţinător al preşedintelui Trump, îşi avertizează publicul american şi mondial (cca 10 milioane de vizitatori lunari ai site-ului) să nu se mai lase amăgit de marionete (şi din presă) ale lui George Soros şi Joe Biden : “George Soros este urmaşul lui Dracula, băutor de sânge, maghiar, român…”

Cele două subiecte care le surclasează de departe pe toate celelalte în actualitatea internaţională sunt în continuare fraudarea alegerilor din America şi coronavirusul ajuns la etapa “vaccinuri”. Deşi aceste vaccinuri sunt departe de a fi gata, cu toate testele obligatorii făcute, ele au fost achiziţionate cu sutele de milioane. Efectele pe Bursele care valoriează firmele producătoare (Big Pharma) s-au făcut imediat simţite, la nivel de miliarde de dolari.

Cel mai important infecţiolog european, microbiolog şi expert în boli tropicale este prof. dr. Didier Raoult, care conduce un imens centru spitalicesc universitar (IHU), cel de la Marsilia. Prof. Raoult s-a exprimat tranşant în două rânduri în legătură cu seriozitatea şi utilitatea vaccinurilor Covid-19 anunţate de peste tot. Vorbind la Sud-Radio, într-un interviu luat de celebrul scriitor şi ziarist André Bercoff, doctorul a declarat : “Eu am spus că vaccinul ţine de science-fiction pentru mine. Nu o să intru în explicaţii ştiinţifice prea complicate dar luaţi exemplul vaccinului contra gripei. Ne-au trebuit 15 ani să-l stabilizăm şi, la ora actuală, el nu este fiabil 100 %. Dar pentru o boală pe care o cunoaştem prea puţin, de un an ? Anumite laboratoare ne scot rezultate la + 90 %. Cum putem să credem aşa ceva ? De altfel, unde sunt studiile despre aceste vaccinuri pe care eu le-am căutat şi nu le-am găsit ?! Nu, nu e serios deloc, unii vor deveni miliardari cu această tâmpenie repetată la nesfârşit de media. Atunci când sunt întrebat ce cred despre vaccin şi despre reuşita lui, eu răspund că nu joc la Bursă şi cred că francezii vor înţelege (sic!)” (Sud-Radio, 24.11.2020).

Anterior, la 29 aprilie 2020, acelaşi prof. Raoult spunea : “Să faci un vaccin pentru o boală care nu e imunizantă… e chiar o tentativă idioată. Aproape 30 de miliarde de dolari au fost cheltuiţi pentru a face un vaccin împotriva HIV şi vedeţi cu ce rezultat ! Nu este un război în laborator, ci unul de inteligenţă. Când nu ştiu să gestioneze o boală infecţioasă, ne fac figura cu vaccinul ! E deja greu să ai vaccinuri corecte împotriva gripei, darămite împotriva unui virus nou… Cu toată sinceritatea, şansa ca un vaccin împotriva unei boli care abia apare să devină un instrument de sănătate publică este aproape de zero. Putem avea şi surprize dar eu sunt sceptic” (Paris-Match, 29 aprilie 2020).

La rândul său, cunoscutul profesor de boli infecţioase Christian Perronne, specializat în vaccinuri, fost înalt funcţionar guvernamental francez şi OMS, director de clinică la Garches, autorul unui recent bestseller despre catastrofala gestionare a pandemiei în Franţa (“Y a-t-il une erreur qu’ils n’ont pas commise ?”, Editura Albin Michel, Paris, 2020), şi-a exprimat scepticismul în privinţa noilor vaccinuri anunţate pe acelaşi post de radio independent (tot cu André Bercoff) : “Cine va fi responsabil pentru efectele secundare ? Producătorii (Pfizer, Moderna, AstraZeneca) nu îşi asumă efectele secundare” (Sud-Radio, 2.12.2020). Tot după prof. Perronne, mortalitatea în cazul îmbolnăvirilor cu noul coronavirus a ajuns la 0,05 %. Cei mai mulţi pacienţi decedaţi, peste 40 %, au avut peste 84 de ani, boli cronice, şi aveau o speranţa de viaţă foarte redusă.

Cum va fi manageriat acest vaccin ? Pentru Franţa, ne dă câteva răspunsuri stupefiante Odile Launay, profesoară de boli infecţioase la Universitatea din Paris, cercetător la INSERM, medic infecţiolog la spitalul Cochin (foarte cunoscut !), membră a comitetului ştiinţific “Vaccin Covid-19”. Vaccinul va avea două luni de verificare a efectelor secundare. Verificarea se va face pe persoane cu risc ridicat (persoane în vârstă, persoane suferind de diabet şi alţi bolnavi cronici) în prima fază, pentru că în privinţa lor “putem accepta efectele indezirabile” (RTL, interviu din 11.11.2020). Cinismul unei asemenea abordări lasă să se vadă grave conflicte de interese, criminale interese financiare, atitudini care nu au nici o legătură cu deontologia profesională şi cu jurământul lui Hipocrate.

Cele două subiecte, coronavirusul, cu vaccinurile sale, şi fraudele electorale din America – subiecte, de altfel, destul de legate prin probabila provocare a pandemiei –, vor ocupa încă multă vreme scena publică internaţională atât în presa oficială, cât şi în cea alternativă, din ce în ce mai puternică. Presa mainstream se găseşte deja într-un punct mort, din care e greu de ieşit. Naraţiunea presei mainstream nu mai are cumpărători în afara cercului său de sponsori şi afiliaţi interesaţi. Media românească trăieşte aceeaşi sumbră istorie.

Petru Romoşan

Ce se întâmplă cu noi ? Dar ce se întâmplă cu lumea, mai ales cu cea din care facem parte şi noi, mai pe la margine, UE, NATO şi, în primul rând, America ? Nu înţelegem mare lucru şi pe plaiurile noastre sunt prea puţini cei care ne luminează. Parcă toţi scriitorii noştri, istoricii, filosofii, ziariştii-vedete din ultimii 30 de ani, atât de guralivi, de sofisticaţi, de narcisici până mai ieri, par să fi trecut de partea propagandei totalitare şi nici nu se mai văd, nici nu se mai aud. Unde sunt soroşiştii noştri consacraţi – Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, C.T. Popescu, Mircea Cărtărescu, viitorul nostru Nobel, premiu obţinut în sfârşit de Sistemul incapabil ?

La fel, marile agenţii de presă, marile ziare şi principalele televiziuni din SUA şi din Occident repetă mecanic aceleaşi lozinci, aceleaşi contraadevăruri ticăloase sau invenţii toxice, insolente, agresive cu orice informaţie sau opinie care nu se potriveşte cu naraţiunea oficială, cea agreată de elite. Toţi ceilalţi sunt “complotişti”, “conspiraţionişti”, “iresponsabili”, ar trebui trimişi în lagăre de reeducare. “Occidentul s-a aruncat singur la gunoi “, spune Paul Craig Roberts.

Dezvăluirile uluitoare despre marea fraudă electorală din cea mai importantă democraţie occidentală, din SUA, pun cruce tuturor bunelor sentimente şi iluziilor în legătură cu minunata democraţie care ar trebui să le fie impusă tuturor. Democraţia a murit în Occident – o cred unii şi o spun mulţi. Trăiască oligarhia occidentală ! De altfel, democraţia a durat puţin : în Atena lui Pericle, în Florenţa renascentistă (republica versus principe) şi în Occident începând cu 1870-1880 şi până în 1940, după unii, sau până în 1980-1990, după alţii. În ultimii 30 de ani, nimeni nu a vrut să-i vadă lunga şi greaua suferinţă. Acum îi constatăm decesul.

Prima şi cea mai gravă probă a morţii democraţiei o dă media mainstream, până mai ieri doar prostituată, azi fascist-neomarxistă. Manipularea, propaganda simplistă a Big Media din America şi din Europa de Vest în legătură cu coronavirusul, cu epidemia, cu tratamentele şi vaccinurile (ignorând recomandările savanţilor şi medicilor) şi, în sfârşit, cu acoperirea alegerilor americane din 2020 o fac la fel de odioasă, dacă nu şi mai şi, ca surata ei din Uniunea Sovietică din anii ’50 sau ca presa din Germania hitleristă. Începând din februarie-martie 2020, vorbind despre SARS-Cov-2, şi terminând cu alegerile americane din noiembrie, până azi, Big Media din Vest a fost goarna dogită dar o, cât de violentă şi penibilă !, prin care oligarhii din fostele democraţii occidentale (cu nimic mai puţin mizerabili decât oligarhii discreditaţi din Rusia şi din China) şi-au susţinut interesele financiare, iar înainte şi după 3 noiembrie, candidatul propriu la preşedinţia SUA, precum şi preferaţii din celelalte alegeri simultane (Camera Reprezentanţilor, Senat, locale).

A doua probă majoră incontestabilă a decăderii democraţiei occidentale o constituie chiar fraudele de proporţii la alegerile recente din SUA. Singura soluţie democratică pentru SUA după un asemenea furt ar fi pur si simplu anularea alegerilor şi reluarea lor, o situaţie prevăzută de Constituţie. Se va ajunge oare acolo ? Depinde de Curtea Supremă, dar pare puţin probabil. Ce s-a furat (« scoate, drace, ce-ai furat ! ») nu se mai poate pune la loc, iar integritatea alegerilor e, volens-nolens, compromisă.

Dacă e declarat până la urmă preşedinte Joe Biden, dictatura oligarhică mondială (care nu e, în fapt, chiar mondială) se va instala repede în SUA, dar şi în UE, foarte dependentă de SUA, şi în alte regiuni ale lumii, dependente de imperiu la rândul lor. Oligarhii americani, împreună cu cei din Europa vestică, au totul de partea lor : CIA, Wall Street, City-ul londonez, Big Tech şi Silicon Valley, Big Pharma, media mainstream, Partidul Democrat şi, mai ales, marile lor averi. Dacă va fi declarat câştigător Donald Trump (de fapt, chiar el e câştigătorul real !), nu va avea de partea lui decât poporul, « deplorabilii », şi o parte, cea patriotică, din armată, care ţine să salveze democraţia americană şi idealurile tradiţionale ale Americii. Poate trebuie să amintim că Donald Trump are la bază o solidă instrucţie militară, cu şcolile aferente. Dar mai poate salva Donald Trump democraţia, împreună cu susţinătorii săi, majoritari în America, împotriva unui sistem atât de puternic şi de întins ?

Dominion, Smartmatic, Scytl, CIA, George Soros, Bill Gates, Fundaţia Clinton, Nancy Pelosi, Dianne Feinstein, Barack Obama etc., etc. Aceleaşi sisteme şi softuri folosite azi acasă în alegerile americane au fost folosite pentru falsificarea alegerilor în aşa-zisele « revoluţii colorate », în schimbările bruşte de regim începând cu Venezuela lui Hugo Chavez în 2004. Pe harta Scytl (de pe site-ul firmei – scytl.com) apar 34 de ţări. Firma s-a ocupat pe toată planeta, inclusiv în România (probabil tot în 2004 pentru Băsescu), de « eficientizarea » şi « ameliorarea securităţii » operaţiunilor privind « democraţia participativă ». Ţările europene puse pe harta clienţilor firmei Scytle sunt : Elveţia, Bosnia, Austria, Germania, Finlanda, Norvegia, România, Franţa, Marea Britanie, Islanda, Portugalia, Spania.

Cum a pregătit oligarhia occidentală lovitura sa de stat care e pe cale să reuşească ? Şi cu ajutorul cui ? Nu i-ar fi dat prin minte oricui ! Cu ajutorul unei organizaţii globaliste care teoretic ne vrea binele, e chiar filantropică : OMS ! Nu mai puţin de 194 de state au ratificat Regulamentul Sanitar Internaţional (RSI – 2005) al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Regulamentul prevede : « În caz de criză sanitară majoră, toate statele membre se angajează să respecte toate dispoziţiile emanând de la Consiliul Mondial şi să facă în aşa fel încât dispoziţiile să primeze asupra legilor şi codurilor juridice ale statelor. » Cum au putut renunţa la propria lor suveranitate atât de uşuratic şi de iresponsabil 194 de state ? Acest instrument constrângător de drept internaţional a intrat în vigoare la 15 iunie 2007. Regulamentul este publicat de OMS şi se poate descărca. Iar OMS este – începând din acest an, după retragerea finanţarii SUA – total controlat de Bill Gates şi David Rockefeller, principalii sponsori, descrişi de France Soir ca « eugenişti şi malthusieni » (FB, France-Soir, Gérard Delépine – « Le Conseil Mondial de l’OMS dicte très officiellement la conduite sanitaire des pays signataires dont la France », 6.11.2020, reluat şi de foarte frecventatul site planete360.fr).

Dar să revenim la moartea democraţiei, la fraudarea alegerilor din SUA şi din restul lumii, la lovitura de stat (de imperiu) a oligarhilor (împotriva popoarelor, a suveranităţilor naţionale). De ce a ţinut morţiş Klaus Iohannis să aibă alegeri parlamentare pe 6 decembrie ? Pentru că are toată încrederea în sistemele de vot Dominion, Smartmatic, Scytl şi altele asemenea, care îi pot obţine « guvernul său » indiferent de participarea la vot şi de ce votează românii care totuşi se deplasează la birourile de vot în epidemie ?! Nu contează că, foarte probabil, bisericile vor fi închise de Crăciun (cum au fost şi de Paşti), că toate comerţurile au fost puse la pământ, cu excepţia celor aparţinând multinaţionalelelor (oligarhilor). Cum au fost puse la pământ şi şcoala, cultura, sporturile, turismul, transporturile aeriene şi celelalte. La fel ca Joe Biden, Klaus Iohannis e sigur de rezultatul alegerilor. Joe Biden declara, înainte de votul din 3 noiembrie din SUA, că dispune de cea mai cuprinzătoare întreprindere de fraudat alegerile din istorie. Klaus Iohannis l-a felicitat cu grăbire pe Joe Biden.

După dezvăluirile din SUA se mai întreabă cineva cum au fost aleşi, de două ori fiecare, Traian Băsescu şi Klaus Iohannis ? Sau e, în sfârşit, clar, cu mare întârziere, cine şi de ce i-a arestat pe deputatul Ion Stan, pe ministrul de Finanţe Decebal Traian Remeş (ambii decedaţi prematur), Sorin Roşca Stănescu (ziarist şi scurtă vreme senator PNL), Adrian Severin, pe Adrian Năstase, Liviu Dragnea (amândoi preşedinţi PSD) şi pe atâţia alţii ? Ca şi grămada de dosare fabricate, cele ale lui Valer Marian sau Dan Radu Ruşanu (PNL), de exemplu ? Şi atâtea alte nenorociri ? Sau cum a fost promovată mediocra, arivista Laura Codruţa Kövesi procuror general european ? Nu are dreptate Ilie Şerbănescu să scrie despre România ca despre o nefericită colonie ?

După rezultatul alegerilor americane vom şti dacă oligarhii occidentali au reuşit lovitura lor planetară şi dacă ficţiunea lor criminală, numită « guvern mondial », merge mai departe. Deocamdată, un judecător din Pennsylvania a blocat certificarea rezultatului alegerilor din stat, care sunt atacate în justiţie de Rudy Giuliani şi echipa de avocaţi a lui Donald Trump, iar Curtea Supremă l-a invalidat pe guvernatorul democrat al New York-ului, Andrew Cuomo, care instituise restrângeri aberante ale numărului de participanţi la slujbele religioase…

Petru Romoșan

Cu fiecare zi care trece, şansele lui Donald Trump de a fi declarat până la urmă preşedinte cresc, iar cele ale lui Joe Biden scad. Atât Joe Biden, cât şi Partidul Democrat şi media mainstream par să fi căzut într-o capcană premeditată de echipa de campanie a lui Trump, de Partidul Republican şi de o parte din Armată şi de agenţiile sale de securitate (DIA, NSA etc.). Dovezile de fraudă, multiple şi diverse, ies zilnic la lumină, chiar dacă media oligarhilor face tot ce poate ca să le cenzureze, să le diminueze, să le răstălmăcească, să le ascundă. Pentru o mare parte a populaţiei, alegerile din 2020 par deja să se constituie în cel mai mare scandal din istoria electorală a SUA.

Fraudele de amploare au fost mai ales facilitate de votul prin corespondenţă. Partidul Democrat s-a bătut până la capăt pentru votul prin corespondenţă şi l-a introdus în toate statele şi/sau comitatele conduse de democraţi. Frauda pare să se ridice la multe milioane de voturi şi să acopere întreg teritoriul SUA. După unii observatori, diferenţa reală în favoarea lui Donald Trump e asemănătoare cu prezenţa publicului la întâlnirile electorale din timpul campaniei : zeci de mii de oameni la Trump, câteva zeci de persoane la Biden.

Ipoteza, conspiraţionistă sau nu, că boala Covid-19 a apărut în anul alegerilor e aceea că ea a fost inventată şi răspândită pe toată planeta tocmai pentru a limita votul direct, în persoană, uşor verificabil, şi pentru a putea introduce votul masiv prin corespondenţă în alegerile americane. Pentru democraţi şi sponsorii lor, aceasta a părut a fi singura posibilitate de a-l învinge, prin fraudă la scară mare, pe Donald Trump. “Conspiratorii” au pierdut din vedere celelalte alegeri, cele pentru Senat, pentru Camera Reprezentanţilor şi pentru reprezentanţii locali, la nivelul statelor sau chiar al comitatelor. Anunţatul cu surle şi trâmbiţe “val albastru”, democrat nu s-a produs. Dimpotrivă, “roşii”, republicanii îşi păstrează Senatul şi au câştigat mai multe locuri decât era de aşteptat în Camera Reprezentanţilor, în dauna democraţilor.

În total, cca 68-70 de milioane de americani au votat prin corespondenţă, şi deci posibilitatea de fraudare prin diferite metode a fost enormă. Să ne amintim că în Franţa s-a renunţat la votul prin corespondenţă în 1975 tocmai pentru că s-a dovedit că predispune la fraude masive. Chiar dacă nu există încă probe că SARS-Cov-2 a fost fabricat de complexul militaro-securitar şi de oligarhii din jurul tătucului vaccinurilor, Bill Gates, e limpede că pandemia a fost folosită pentru introducerea pe scară largă a votului prin corespondenţă. Donald Trump a atacat în repetate rânduri acest tip de vot, dar deciziile au fost luate la nivelul fiecărui stat. SUA e un stat federal.

Pentru foarte mulţi observatori independenţi e evident că alegerile au fost fraudate nu doar în cele 5-6 state-cheie (swing states), ci pe tot teritoriul ţării acolo unde s-a introdus votul prin corespondenţă. Asta pe lângă furturile, fraudele, mai ales informatice, care au fost folosite din gros şi ele (maşinile de numărat voturi Dominium şi Smartmatic etc.). Oare au fost deja testate şi în România ? Pentru că francezii şi canadienii se întreabă serios dacă nu cumva Emmanuel Macron şi Justin Trudeau au fost aleşi cu ajutorul lor. “Sinceritatea” (candor), integritatea votului e, astfel, compromisă. Un preşedinte decis în aceste condiţii nu mai are prea mult de-a face cu democraţia, ci doar cu sponsorii cu greutate, care i-au asigurat tentativa de victorie (tentativă de lovitură de stat) cu orice preţ. Miliardarul George Soros a contribuit la campania lui Joe Biden cu cel puţin 70 de milioane de dolari (cei declaraţi) şi, la fel ca el, mulţi alţi oligarhi globalişti. Străvechiul principiu democratic “un om, un vot” nu mai are nici o relevanţă în faţa unor asemenea sume.

Procedurile electorale americane, învechite şi greoaie, îl avantajează pe preşedintele în funcţie, care se poate servi de aparatul de stat în cele două luni care i-au mai rămas. Dacă echipa lui Trump şi Partidul Republican vor putea dovedi indiscutabil că votul a fost fraudat masiv de echipa lui Joe Biden şi de Partidul Democrat, câştigătorul alegerii va fi hotărât de Curtea Supremă. Iar candidatul Joe Biden, uns de presa aservită şi autointitulat abuziv “preşedinte ales”, poate fi invalidat şi descalificat. Astfel, Donald Trump va câştiga la masa verde şi îşi va putea continua preşedinţia. Procedurile sunt foarte complicate, greu de pătruns de către cei care nu sunt jurişti. Dar roata se poate întoarce într-adevăr în favoarea lui Trump.

Cenzura aplicată de Facebook şi Twitter în legătură cu coronavirusul şi cu alegerile din America a reuşit să-i enerveze pe americani, francezi, englezi, germani etc. Contraatacul cu “complotismul” sau “conspiraţionismul”, “fake news” şi “hate speech” este deja ineficace. Cu atât mai mult cu cât prim-miniştri, intelectuali publici, mari ziarişti de ieri, celebrităţi vorbesc deschis despre necesitatea unui guvern mondial. S-a intrat într-o nouă luptă de clasă : bogaţii se luptă cu săracii, pe care-i consideră inutili, “deplorabili” şi care ar trebui împuţinaţi cu cel puţin vreo 3 miliarde (Malthus redivivus)… Cu pandemii, cu vaccinuri factice obligatorii, cu manipularea Burselor, cu războaie devastatoare.

Dictatura, tirania tehno-sanitară care se instalează e o dictatură ca oricare alta, dar poate fi şi cea mai teribilă din istoria umanităţii. Pentru că nu mai are frontiere. Pentru Noua Ordine Mondială, înfrângerea “suveranistului” Donald Trump şi impunerea “globalistului” Joe Biden reprezintă o miză colosală – Noua Ordine Mondială nu se poate lipsi de pivotul SUA. Iar coronavirusul pare să nu fi fost decât un mijloc, o trambulină spre “The Great Reset”, marea reiniţializare anunţată de “banda de la Davos”. Klaus Schwab, organizatorul World Trade Forum de la Davos, s-a exprimat limpede : “Marea resetare va duce la o fuziune a identităţii noastre fizice, numerice şi biologice”. Cei interesaţi pot să citească un întreg volum pe această temă semnat de Klaus Schwab şi Thierry Malleret, “Covid-19 : The Great Reset”, Agentur Schweiz, 2020. The Great Reset este, după părerea multor analişti serioşi, un veritabil comunism 2.0.

În ultimele săptămâni face un buzz mondial filmul documentar Hold-Up. Documentarul prezintă ultimul an de pandemie, cu cele mai importante decizii şi luări de poziţie, instalarea Noii Ordini Mondiale şi The Great Reset care ne este programat. Interzis şi atacat peste tot în media mainstream, scos de pe reţelele sociale şi platformele video ale lui Big Tech, filmul Hold-Up, de 2 ore şi 40 de minute, mai poate fi văzut pe Odysee (un « You Tube liber », căci You Tube a ajuns să fie la fel de controlat şi cenzurat ca Facebook şi Twitter) şi pe alte platforme încă marginale. Efectul cenzurii e întotdeauna paradoxal. Face doar publicitate involuntară. Platforma Odysee, de mare succes recent, nu e un caz izolat. Facebook şi Twitter (ai căror şefi au fost din nou convocaţi la Senat să dea explicaţii) şi-au pierdut în ultima vreme mulţi abonaţi în favoarea lui VK (VKontakte, un Facebook rusesc), Parler şi Gab, care nu practică cenzura ideologică şi politică, şi pentru care libertatea de expresie are încă un sens.

Petru Romoșan

“Statul profund” (Deep State) a câştigat alegerile în America împotriva “Ţării profunde” (Deep Country) cel puţin temporar, cu ajutorul mediei total aservite (aparţine doar câtorva miliardari binecunoscuţi), şi până la urmă poate că le va câştiga definitiv prin Joe Biden. Este analiza unui celebru comentator care se ascunde sub un pseudonim. Într-adevăr, Statul profund nu poate fi decât contra Ţării profunde, e felul lui de a exista, prin mascare, manipulare, diversiune şi urmărirea intereselor proprii ilegitime (şi ilegale).

Cei mai supuşi servitori ai globaliştilor neomarxişti s-au grăbit să-l felicite pe improvizatul şi improbabilul (va fi înlocuit) nou preşedinte al SUA, deşi nu presa şi televiziunile, oricât de mari ar fi companiile, sunt cele care decid rezultatul alegerilor. Cum vom vedea mai la vale, marii electori nu au fost desemnaţi încă, şi deci nu aveau cum să se exprime. Dar efectul de anunţ al coloşilor fake media a reuşit să deruteze parţial opinia publică mondială. Angela Merkel, Emmanuel Macron, Boris Johnson, Justin Trudeau al Canadei şi mulţi alţii, ei înşişi aparent plasaţi în funcţii de Noua Ordine Mondială, l-au felicitat pe Joe Biden. În schimb, Xi Jinping, Vladimir Putin, preşedintele Mexicului, López Obrador, Jair Bolsonaro al Braziliei şi destui alţii au lăsat să se înţeleagă că aşteaptă rezultatul definitiv pentru a-l felicita pe noul preşedinte al SUA.

E posibil ca Joe Biden şi Kamala Harris să câştige, dar e la fel de posibil să piardă  după ce voturile vor fi renumărate în cel puţin cinci state aflate în discuţie. Iar dacă vor pierde, vor putea fi şi acuzaţi, împreună cu marii patroni de media, de tentativă de lovitură de stat. Dacă se confirmă în justiţie fraudarea majoră despre care apar zilnic din ce în ce mai multe probe în media independentă, alternativă şi pe reţelele sociale, mulţi lideri politici, înalţi funţionari din CIA şi FBI se vor trezi în faţa unor acuzaţii extrem de grave. Ministrul Justiţiei, William Barr, a dat liber la cercetarea şi investigarea alegaţiilor de fraudă la nivelul statelor.

Joe Biden s-ar putea să nu fie la prima fraudare de alegeri. După unii observatori răutăcioşi, ar fi câştigat primarele democrate în condiţii la fel de discutabile. A intrat în primarele democrate ca o mârţoagă fără şanse, dar în Super Tuesday (“Super Marţea”) a câştigat total neaşteptat mai multe state într-o singură zi. Observatorii răutăcioşi se întreabă dacă nu au fost testate atunci maşinile de întors votul, împreună cu saci de buletine false adăugate celor legale. Şi atunci presa aservită (a oligarhilor, a Statului profund) şi-a făcut cu brio datoria. A fost din nou “fraudat” Bernie Sanders, la fel ca în 2016 de către Hillary Clinton ?

Conform unui sondaj ieşit pe 10.11.2020 (Just the News Daily – Scott Rasmussen), doar 49 % dintre americani mai credeau că Joe Biden a câştigat alegerile, 34 % credeau că a câştigat Trump şi 16 % nu erau siguri de câştigător. Dintre republicani, 77 % credeau că a câştigat Trump, iar dintre democraţi, 87 % credeau că a câştigat Biden. În Pennsylvania, aproape 300 000 de voturi sunt deja confirmate ca ilegale. Carolina de Nord şi Alaska au fost câştigate până la urmă de Donald Trump. Epoch Times face noul decont la 11.11.2020 : Donald Trump are 232 de mari electori, iar Joe Biden are 227. Sunt necesari 270 de mari electori pentru a fi declarat învingător.

Informaţiile false, manipulările grosolane, titlurile perverse din marea media americană, dar şi din cea vest-europeană sunt câtă frunză şi iarbă. Mai ales în favoarea candidatului Noii Ordini Mondiale, Joe Biden. Lipsa de ruşine, pentru că de profesionaism nu se mai poate vorbi deloc, atinge culmi necunoscute până acum. Un exemplu pitoresc : Ibram X. Kendi, profesor de ştiinţe umane la Universitatea din Boston, un om de culoare, a declarat că termenul de “vot legal” (despre care vorbise Trump – n.n.) e “rasist”. La 10.11.2020, CNN şi New York Times îşi schimbaseră substanţial informaţiile în legătură cu alegerile. Statele Arizona şi Georgia redeveniseră disputabile între cei doi candidaţi după ce-i fuseseră atribuite abuziv lui Joe Biden. Iar în Wisconsin, Michigan şi Pennsylvania era “favorit” Biden, şi nu câştigător, cum fusese deja decretat de New York Times şi CNN. În plus, în toate aceste din urmă cinci state există proceduri judiciare în desfăşurare.

Bătălia homerică din următoarele două luni se va da între Donald Trump, guvernul său (William Barr, Mike Pompeo, noul ministru al Apărării etc.) – miniştrii şi înalţii consilieri care nu sunt cu el vor fi, probabil, daţi afară, aşa cum s-a întâmplat cu ministrul Apărării, Mark Esper –, Rudy Giuliani, care e şi un mare avocat, cu echipele sale substanţiale de jurişti, “deplorabilii” (oamenii de rând, susţinătorii lui Trump în opinia lui Hillary Clinton), şi, de cealaltă parte, Statul profund (Deep State), Partidul Democrat, Wall Street, Big Tech, media slugarnică. Trump are puţine şanse să câştige, iar o numărătoare adevărată până la capăt a voturilor practic nu se mai poate face. Nu vom afla cine a câştigat realmente alegerile. Imposibilitatea de a avea un câştigător sigur va duce, probabil, la violenţă şi haos, şi, inevitabil, la legea marţială.

În punctul în care s-a ajuns, aproape că nu mai contează cine câştigă. Donald Trump are în spate peste 70 de milioane de voturi care vin mai ales din America profundă şi e şeful moral al Partidului Republican. Partidul Republican a câştigat 50 de locuri în Senat (două se vor revota în ianuarie 2021) şi a recuperat mai multe locuri în Camera Reprezentanţilor. Dacă va câştiga Joe Biden, după majoritatea observatorilor, preşedinte va fi în scurtă vreme Kamala Harris. Partidul Democrat e, la rândul lui, scindat în trei facţiuni : cea din jurul familiei Biden, cea care o susţine pe Kamala Harris (Soros-Clinton-Bezos-Obama) şi stânga socialistă din jurul lui Bernie Sanders, cu tinerii ei radicali. America e foarte divizată, iar prestigiul democraţiei sale pare a fi grav compromis. Cum decredibilizarea democraţiei americane, ca să nu mai vorbim de compromiterea mediei şi a partidelor, va fi aproape totală, consecinţele grave se vor resimţi în America şi în întreaga lume.

Pe 14 noiembrie, la prânz, se anunţă deja un “Marş pentru Trump” la Washington, cu o adunare în faţa Curţii Supreme.

Petru Romoșan

După încheierea zilei de 3 noiembrie, cu diferenţele de fus orar corespunzătoare pentru noi, realitatea alegerilor din America a devenit una curat suprarealistă, cu fraude masive, documentate, care continuă până azi, 6 noiembrie. A început să fie pus în aplicare programul pregătit de ceva vreme şi asupra căruia Donald Trump a atras atenţia, program care are un singur scop : fabricarea lui Joe Biden ca nou preşedinte al SUA (şi al imperiului global). Suntem foarte aproape, o zi sau două, şi Joe Biden va fi declarat preşedinte de toată media înregimentată (CNN, New York Times etc. în SUA, dar şi media mainstream din alte ţări occidentale) şi de Big Tech, care îl cenzurează deja grosolan pe Donald Trump, preşedintele încă în exerciţiu.

Echipele de avocaţi ale lui Donald Trump, conduse de Rudy Giuliani, fostul primar al New York-ului, au depus deja contestaţii în justiţie, dintre care unele au fost admise şi altele respinse. Trebuie ştiut că în SUA magistraţii sunt la rândul lor democraţi sau republicani, adică sunt aleşi şi ei prin vot direct. Miliardarul George Soros a investit în ultimii ani sume mari în campanile procurorilor – la noi, ne amintim de susţinerile acordate unor Monica Macovei, Laura Codruţa Kövesi şi alte figuri din aparatul de justiţie. Dar sesizările către Curţi ale avocaţilor lui Trump pentru fraude de diferite feluri nu duc neapărat la succese sigure.

Trump şi republicanii au, în mare, de partea lor poporul – oameni înstăriţi, vechi familii, clasa medie şi o foarte întinsă clasă muncitoare sărăcită de mondializare, adică America adevărată, în concret, partea centrală a SUA, de la Nord la Sud, lume mult mai interesată de viaţa cotidiană internă decât de marile fantezii globaliste şi militariste. Biden şi democraţii au de partea lor tot Sistemul, birocraţia de vârf, oligarhii, Wall Street-ul, Big Tech, Big Pharma, media centrală, organizaţiile feministe, Antifa, Black Lives Matter, multe universităţi, intelectuali publici şi, în general, locuitorii din marile oraşe de pe cele două Coaste, de Est şi de Vest. Lupta aceasta – cu conotaţii de 1821 la noi, între “popor” şi “tagma jefuitorilor” – este, evident, inegală.

În urmă cu patru ani, Donald Trump a beneficiat de efectul de surpriză, resimţit de adversari, care erau foarte siguri de victoria lor, încât au fost prinşi nepregătiţi să fraudeze, să întoarcă rezultatele, să falsifice şi să disimuleze. Se spune că alegerile în America se fraudează de multă vreme, de pe vremea lui George W. Bush şi Barack Obama. De altfel, Joe Biden a fost surprins spunând, fie şi din greşeală, cum adesea i se întâmplă, că democraţii, încă de pe timpul lui Barack Obama, ar fi “implementat organizaţia de fraudă electorală cea mai largă şi mai cuprinzătoare din istorie”.

America pare să se găsească, după alegerile din 3 noiembrie, între o lovitură de stat aplicată prin alegeri presupus democratice şi un posibil război civil, cu dictatură militară la ieşire şi poate chiar destrămarea SUA. Asta mai ales dacă Donald Trump va reuşi să ducă plângerile penale în faţa Curţii Supreme. Care ar trebui să-i acorde victoria în alegeri. Atunci ar putea începe ce e mai rău. Cele vreo 400 de milioane de arme aflate în posesia populaţiei ar putea fi folosite. Situaţia e, oricum, explozivă din cauza crizei Covidului şi a crizei economice. De altfel, Donald Trump a anunţat azi, 6 noiembrie, că nu recunoaşte victoria lui Joe Biden. De câteva luni, democraţii au promovat în media “scenariul” acestui refuz de recunoaştere a înfrângerii – o înfrângere neconfirmată de realitatea votului legal. Dimpotrivă chiar, Trump a beneficiat de un vot mult mai substanţial din partea populaţiei de culoare şi a celei hispanice.

Cum se vor acomoda America şi lumea cu un preşedinte Joe Biden, impus de Sistemul global, cu dosarele lui de corupţie prezentate pe larg deja în toată presa lumii ? Iar Kamala Harris, care l-ar putea înlocui, e senatorul situat cel mai la stânga, mai la stânga decât socialistul Bernie Sanders. Ce autoritate ar putea avea un preşedinte american ales în condiţii atât de discutabile ? Trump şi trumpiştii oricum nu vor dispărea – mai grav, s-ar putea să aibă un cuvânt greu de spus în Senat şi în Camera Reprezentanţilor în urma votului recent, în care aşteptata performanţă democrată nu s-a confirmat.

Prima reacţie a pieţelor la eventualitatea « Joe Biden preşedinte » s-a constituit într-o cădere bruscă a dolarului. Rămâne de văzut cât de şifonată va fi democraţia americană după asemenea acuze de fraudare a alegerilor. Poţi să te gândeşti că aşa arată o lume condusă de oameni foarte în vârstă, cu foarte mulţi bani, preocupaţi numai de planurile lor infernale, indiferenţi la opinia publică americană şi la cea internaţională.

Petru Romoșan

Gestiunea politică a crizei sanitare e contestată, de multe ori violent, peste tot în Europa şi în întreaga lume. Au trecut opt luni de la lockdown-ul din martie şi, iată, vine noiembrie şi lucrurile se înrăutăţesc dramatic. Măsurile restrictive care au lovit economia în moalele capului nu au servit la nimic. Ni se cere să ne pregătim pentru alte 8-10 luni de închidere în casă, de muncă la distanţă (cine poate !), de şcoală cu ţârâita sau deloc, cu sistemul sanitar pe cale de a fi depăşit, de-a nu mai putea răspunde la valul de internări, justificate sau nu.

Eşecul politicului de aproape pretutindeni e patent, iar dezastrul economic abia începe. Lipsa de viziune, de anticipare va produce curând foamete, suferinţă, afecţiunile psihice se pot înmulţi exponenţial. Ca să nu mai vorbim de catastrofala gestionare a celorlalte boli, multe foarte grave. Cele mai multe dintre ţările atinse serios de pandemie au în frunte politicieni de toată jena, arivişti, impostori, corupţi. Nu aveau cum să decidă măsuri mai bune în interesul întregii populaţii.

Noiembrie va aduce unele clarificări în Statele Unite, după votul de marţi 3, sau, dimpotrivă, criza americană se poate adânci. Alegerile prevăzute pentru începutul lui decembrie în România, indiferent de rezultatele lor, nu au cum să aducă vreo ameliorare, vreo speranţă. Va fi aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Ce ajutor au primit de la stat familiile modeste şi foarte modeste în ultimele opt luni ? Dar întreprinderile mici şi mijlocii ? În schimb, îngâmfarea, umflarea în pene a politicienilor de la putere şi din opoziţie – „aceşti bolnavi care ne conduc”, după titlul unei cărţi celebre – au atins cote ameţitoare. Se pretind salvatorii noştri. Cum ne-au salvat ei de fapt ?

Lunile care urmează se anunţă mult mai periculoase. Dr Anthony Fauci, directorul Institutului Naţional de Alergii şi Boli Infecţioase din SUA (NIAID), profeţeşte prelungirea pandemiei până la începutul lui 2022. Se va impune o administrare mult mai serioasă, responsabilă, cu luarea în grijă a celor mai săraci şi, până la urmă, a întregii populaţii. Ministerele de forţă, mari cheltuitoare de fonduri, şi, mai larg, aşa-zisele ministere „regaliene” (Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Externe, dimpreună cu serviciile secrete) vor fi obligate să-şi asume răspunderi directe, să se implice. Supa populară se va impune, foarte probabil, în toate cartierele sărace, dar nu numai. Singurele măsuri care şi-au dovedit eficacitatea au fost cele foarte severe de la Wuhan, din China. Oamenii au fost izolaţi, testaţi, trataţi, hrăniţi şi aprovizionaţi cu toate cele necesare, şi cu adevărat protejaţi. Pretenţiile sforăitoare, „democratice” din UE şi SUA, după obiceiul marilor ţări care dau lecţii la toată lumea, nu vor mai fi de nici un folos.

Situaţia cea mai dramatică se înregistrează în cele mai dezoltate ţări occidentale. În schimb, cea mai bună situaţie e raportată în Africa (1,5 miliarde de oameni), poate şi pentru că africanii sunt de multă vreme mari consumatori constanţi de hidroxiclorochină împotriva malariei. Prognozele catastrofiste ale lui Bill Gates pentru Africa (a anunţat peste 10 milioane de morţi în februarie) nu s-au confirmat deci deloc. Nici comparaţia de ansamblu între Occident şi Asia nu-i este favorabilă Occidentului – la o populaţie mult mai mare, Asia are mult mai puţine victime decât Europa de Vest şi SUA. Manipulările grosolane pentru multe miliarde de dolari sunt la ordinea zilei, pentru medicamente cum e Remdesivir (produs de Gilead) sau pentru vaccinuri miraculoase (inutile din moment ce există tratamente ieftine şi eficace).

Cel mai rău lucru care se poate întâmpla e că, până la urmă, vom ajunge să ne salvăm fiecare individual, cu ajutorul familiei şi al prietenilor. Guvernul, în afară de a îngrămădi lumea în spitale „specializate” în Covid şi a o închide în casă pe multe luni, în afară de achiziţii faraonice de echipamente medicale şi de medicamente, multe scumpe şi inutile, nu dă semne că ar fi capabil să vină în ajutorul populaţiei grav descumpănită, speriată de moarte. Şi nimeni nu poate evalua amploarea falimentului care ne aşteaptă.

Petru Romoșan

Existenţa coronavirusului SARS-CoV-2 nu e contestată serios de nici o autoritate medicală care contează. Dimpotrivă, mari medici şi savanţi – cum sunt Didier Raoult, Christian Perronne, Laurent Toubiana, Jean-François Toussaint în Franţa, sute de doctori şi cercetători de mare prestigiu din Germania, dintre care mulţi ar merita să fie citaţi nominal pentru luările lor de poziţie curajoase, şi chiar din Statele Unite, unde totuşi cei mai activi sunt Bill Gates (patronul vaccinurilor) şi foarte controversatul Anthony Fauci, remarcabilul savant (epidemiolog) suedez Anders Tegnell şi compatriotul său Thomas Linden, medicul-şef al Sănătăţii şi al Asistenţei Sociale din Suedia, bravul doctor Vasile Astărăstoae în România – s-au aplecat cu tot profesionalismul, cu atitudine etică şi cu toată seriozitatea civică asupra noului virus. Şi s-au şi exprimat, pe larg şi foarte convingător, public şi în cadrul profesional legal constituit.

Dar, în acelaşi timp, The Independent a anunţat ieri – asta pentru a da un exemplu de conflict direct între ştiinţă şi politică – că peste 7 000 de oameni de ştiinţă şi medici din toată lumea au semnat o declaraţie (Great Barrington Declaration) cerând să se pună în aplicare o altă strategie împotriva coronavirusului decât cea a lockdown-ului, astfel încât majoritatea oamenilor să poată trăi şi munci normal, urmând ca numai celor în vârstă şi cu probleme medicale cunoscute să li se asigure protecţia adecvată. Purtătorul de cuvânt al lui Boris Johnson a făcut însă cunoscut că primul-ministru nu acceptă argumentele fundamentale care stau la baza acestei cereri (vezi Andrew Woodcock – „Coronavirus : Government rejects scientists’ call to end lockdown measures”, independent.co.uk, 7.10 2020).

Cel mai bine a limpezit lucrurile prof.dr. Didier Raoult de la IHU din Marsilia. El a făcut deosebirea netă şi clară între obligaţiile şi răspunderile medicilor şi savanţilor, pe de o parte, şi răspunderile şi obligaţiile politicienilor şi administratorilor din Sănătate autorizaţi, pe de altă parte. Cele mai contestate măsuri din timpul pandemiei nu vin, nu emană de la medici şi cercetători, ci de la politicieni, administratori ai Sănătăţii, orientaţi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), al cărei principal finanţator este faimosul miliardar american Bill Gates. Mai mulţi înalţi funcţionari OMS şi-au luat salariile sau drepturile financiare pe „fluturaşi” emişi de Fundaţia Bill şi Melinda Gates (cf. prof. Christian Perronne, el însuşi fost înalt funcţionar OMS).

Politicienii şi politrucii din Sănătate par în primul rând preocupaţi de a se acoperi legal şi de a executa cu stricteţe dispoziţiile şi îndrumările care le parvin de la OMS (o organizaţie a ONU, cu sediul la New York), controlată, evident, de sponsorii ei principali. Aceiaşi politicieni şi politruci iresponsabili nu se arată deloc interesaţi de dezastrul economic şi social pe care îl provoacă în ţările reprezentate temporar de ei. Adică ignoră esenţialul obligaţiilor pentru care au fost aleşi sau numiţi. În acelaşi timp, merită să subliniem că, de fapt, demnitarii români din Sănătate nu sunt nici savanţi şi nici cercetători reali, iar unii dintre ei nu mai sunt de mult nici medici practicanţi, ca să nu mai spunem că n-au avut vreodată o platformă profesională comparabilă cu cea o omologilor lor care au gestionat criza în China, Coreea de Sud, Germania sau Suedia.

Politicienii şi politrucii din Sănătate de peste tot, în special cei din lumea occidentală, par a fi interesaţi de falimentul transporturilor aeriene, al turismului mondial, al HoReCa, al învăţământului la toate nivelurile, al culturii şi al sportului (o industrie foarte întinsă, de fapt) şi, stupefiant, chiar de proasta funcţionare a Sănătăţii alta decât cea care se preocupă de obsedantul Covid. Par interesaţi de falimentul întreprinderilor mici şi mijlocii (cele cu capital autohnton, mai ales în România) şi de susţinerea multinaţionalelor şi a marelui capital. Multinaţionalele sunt deocamdată cel mai puţin afectate de criza sanitară, de şomajul care se afişează astăzi în cifre înspăimântătoare, în schimb, ating în Bursă, mai ales în SUA, noi şi noi recorduri suprarealiste.

În România, deciziile arbitrare de lockdown, de stare de urgenţă, de stare de alertă, cu respectarea foarte aproximativă a Constituţiei şi a legilor în vigoare, au fost luate agresiv de preşedinte, de prim-ministru, de PNL, partid fără majoritate în Parlament, cu un guvern impus de instituţiile de forţă, şi de câţiva politruci din domeniul Sănătăţii, deveniţi peste noapte foarte cunoscuţi printr-o supraexpunere adesea cinică, uneori chiar sadică : Nelu Tătaru, tragicomicul ministru liberal al Sănătăţii, Raed Arafat, secretar de stat la Interne şi puţin şi medic, Adrian Streinu-Cercel, director de spital, şi el fost secretar de stat la Sănătate, Alexandru Rafila, reprezentantul OMS în România, şi alţi câţiva.

Deşi se anunţă noi restricţii, noi închideri, gestiunea pandemiei are o legătură din ce în ce mai slabă cu sănătatea populaţiei şi o legătură din ce în ce mai evidentă cu Big Pharma şi producţia de medicamente noi, de vaccinuri, şi cu un fel de război mondial hibrid în curs, cu interese economice enorme, cu crize pe care încă nu le cunoaştem sau nici nu le putem măcar bănui. Într-o şedinţă ţinută la Geneva luni, 5 octombrie, OMS a indicat oficial o infectare cu coronavirus a populaţiei mondiale la nivel de 10 %. Ceea ce ar însemna 780 de milioane de persoane, o cifră fără legătură cu datele oficiale actuale privind coronavirusul, care sunt de 35 de milioane de persoane pozitive. Tot datele oficiale indică cca 1 milion de morţi. În aceste condiţii, mortalitatea Covid-19 ar fi de 0,13 %, adică mai puţin decât 0,3 % în medie pentru o gripă sezonieră.

Cât e criză sanitară şi cât e management politic orientat aflăm şi de la actualul ministru al Sporturilor din Franţa, românca Roxana Mărăcineanu, care a dat un răspuns surprinzător şi supracitat în media internaţională la un interviu radio. Întrebată cum se face că se închid sălile de sport atunci când la 27 de milioane de intrări în aceste săli s-au repertoriat doar 207 cazuri probate de infectare, ministra a răspuns : „Deciziile nu sunt luate astăzi în funcţie de realitatea transmiterii virusului pentru că nu ştim cum se transmite virusul. Deciziile sunt luate pentru a spune că în viaţa dumneavoastră personală şi în timpul liber trebuie să continuaţi să fiţi disciplinaţi pentru că aveţi presiunea socială a vieţii în colectivitate, la muncă, în transporturi sau pe stradă” (Radio Europe 1, 28 septembrie 2020).

Ne putem întreba dacă responsabilii politici ai crizei îşi dau seama că, până la urmă, tot ei sunt cei care vor plăti oalele sparte ale lipsei lor de devotament faţă de cei pe care ar fi trebuit doar să-i servească onest şi competent. OMS, oligarhii, miliardarii Big Pharma, eminenţele străine, Statul Profund nu vor mai fi acolo ca să-i apere şi să le dea indicaţii.

Petru Romoșan

Nu e deloc exclus ca experimentul imperial american Donald Trump să se apropie de sfârşit. Nu pentru că va pierde votul popular, pe care se pare că îl are la dimensiuni ce amintesc de Ion Iliescu în România, ci pentru că Donald Trump nu mai arată ca o soluţie la problemele imperiului în curs de prăbuşire, în descompunere accelerată. Deja subita îmbolnăvire cu Covid-19 a preşedintelui american şi a soţiei sale dă naştere celor mai îngrijorătoare speculaţii. Astfel, Paul Craig Roberts, fost înalt funcţionar în administraţia prezidenţială americană, profesor şi autor de cărţi, unul dintre primii 10 editorialişti americani de azi, îşi permite să avanseze, folosind surse diverse :

„Totul arată ca şi cum establishment-ul ar fi găsit o cale de a-l asasina pe Trump !

De ce nu a făcut Trump apel la dr. Vladimir Zelenko de la New York sau la dr. Didier Raoult din Franţa ?!

De ce i se dau lui Trump medicamente experimentale, şi nu tratamentul cunoscut ca sigur cu hidroxiclorochină ?

Către Scott Atlas, consilierul Casei Albe în materie de coronavirus

De la Jon Rappoport”

Şi :

„Preşedintele e într-o situaţie foarte periculoasă.

Orice nefericit de doctor care are vreo urmă de etică ar trebui să strige acum ca să oprească o nenorocită de crimă. Aceasta nu e o supoziţie. Aţi prescrie vreunui pacient nu un medicament absolut experimental, ci două deodată (Remdesivir şi Regeneron – n.n.), fiecare dintre ele având efecte nocive ? Le-aţi prescrie DIMPREUNĂ ? VREODATĂ ? Mai ales atunci când pacientul nu e nici pe departe grav bolnav ? Mai ales atunci când efectele nocive cumulate ale celor două medicamente nu au fost studiate niciodată ?

 DE CE ÎL TRATEAZĂ DOCTORII DE LA SPITALUL WALTER REED PE TRUMP CA ŞI CUM PACIENTUL S-AR GĂSI ÎNTR-O SITUAŢIE DISPERATĂ ?

Se ocupă de preşedinte ca şi cum viaţa i-ar atârna de un fir, iar ei ar trebui să încerce pe el tot ce au la îndemână.

Cine veghează la viaţa preşedintelui ? Oare doctorii aceştia încearcă să-l omoare ?

OCUPĂ-TE, SCOTT. ACUM.” („Are they murdering president Trump ?”, paulcraigroberts.org, 3 octombrie 2020).

Între timp a apărut şi o explicaţie simplă, la firul ierbii a marii crize Covid-19, descrisă de specialişti ca doar a zecea gripă cea mai gravă de după al doilea război mondial în termeni de mortalitate. De ce s-a asumat riscul dărâmării economiei mondiale de o manieră nemaivăzută ? Explicaţia pare a fi datoria americană, care se apropie de explozie. Care sunt cifrele ?

„Datoria totală a SUA cuprinde : datoriile familiilor, ale studenţilor, ale companiilor, ale statelor uniunii americane, ale instituţiilor locale la toate nivelurile, ale instituţiilor financiare şi, în fine, datoria federală. La 31 mai 2019, această datorie totală era de 74 000 de miliarde de dolari, adică 350 % PIB-ul SUA, 85 % din PIB-ul mondial, de 22 de ori PIB-ul Franţei… După şase luni, la 30 septembrie 2020, această datorie totală a explodat. Ea se ridică la 82 140 de miliarde de dolari, adică 420 % PIB-ul SUA, 95 % din PIB-ul mondial, de 30 de ori PIB-ul Franţei… Din această sumă considerabilă, datoria federală, cea a SUA, despre care se vorbeşte cel mai des în geopolitică, e de numai 26 822 de miliarde de dolari (137 % PIB-ul SUA) la 30 septembrie 2020. Ea nu era decât de 22 356 de miliarde de dolari (105,5 % PIB-ul SUA) la 31 mai 2019. A crescut deci cu 4 466 de miliarde de dolari în 16 luni, adică, în medie, cu 280 de miliarde de dolari pe lună. Ritmul de creştere a datoriei federale era încă de 3 miliarde de dolari pe zi în mai 2019 : acest ritm a fost, în medie, de 9 miliarde de dolari pe zi în ultimele 16 luni. Cum străinii nu se mai înghesuie să crediteze SUA, a fost pusă în mişcare tiparniţa de bani, care şi-a accelerat considerabil cadenţa…

Prin urmare, această datorie federală este în cea mai mare parte (73,6 %) deţinută de americanii înşişi (fonduri de pensii, economiile cetăţenilor, companii de asigurări, instituţii financiare private sau de stat). Acest procent creşte rapid, căci el era de doar 71 % în urmă cu 16 luni. În clar, datoria federală care explodează „se americanizează” din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai rapid. În cazul unui crah, cetăţenii americani sunt cei care vor suferi direct cele mai grele consecinţe” (Dominique Delwarde – „Explosion de la dette US et conséquences prévisibles : Point de situation au 30 septembre 2020”, reseauinternational.net, 2 octombrie 2020).

La 31 iulie 2020, creditorii străini principali ai SUA erau : Asia (China, Hong Kong, Japonia) 3 852,9 miliarde de dolari ; Europa (UE + UK) 2 144,4 miliarde de dolari ; Canada 133,9 miliarde de dolari ; Africa 61,4 miliarde de dolari etc. (ibidem).

În condiţiile economice date, implacabile – orice datorie trebuie, mai devreme sau mai târziu, rambursată –, mai are vreo importanţă cine va câştiga alegerile americane ? Joe Biden şi democraţii sau Donald Trump şi republicanii ? Cu realităţile americane la zi, cu şomajul real la nivel de 20 % şi cu scăderea veniturilor populaţiei de culoare şi ale hispanicilor cu peste 40 % după 2008, implozia imperiului american şi prăbuşirea dolarului par inevitabile.

Petru Romoșan

România nu mai are graniţă directă cu Rusia, dar face frontiera UE şi NATO cu Estul Europei. Recentele alegeri locale de la noi, din timpul pandemiei 2020, par a fi, neaşteptat, cele mai interesante alegeri, cu aparenţă democratică totuşi, din ultimii 30 de ani. Două sunt motivele care îndreptăţesc o asemenea observaţie. Mai întâi confirmarea obţinută de USR, un partid nou, al tinerei generaţii, pretins de dreapta (în Europa de Est, ca şi în SUA, spectrul politic se întinde de la centru până la dreapta, uneori dreapta extremă), în fapt de stânga, neomarxist, progresist (la fel ca Partidul Democrat în SUA), fabricat la cererea marelui guru al stângii fabiene, George Soros, de SRI, de Florian Coldea – aşa se vorbeşte, aşa se scrie. Şi, în al doilea rând, aceste alegeri locale au vizibil un foarte pronunţat caracter geopolitic.

Despre ce geopolitică ar fi vorba ? La Timişoara a câştigat Dominic Fritz (n. 1983), un cetăţean german din Pădurea Neagră (Germania), fost consilier şi şef de cabinet al fostului preşedinte al Germaniei Horst Köhler (2016-2019). Köhler fusese şi preşedinte al BERD, şi director general al FMI, deci un globalist de vârf. După propriul CV, Dominic Fritz a făcut studii de ştiinţe politice şi administrative la Konstantz (Germania), la Sciences-Po (Paris) şi la Universitatea York (Marea Britanie). Lucrarea sa de licenţă s-a ocupat de politicile sociale din România.

Fostul politician băsist Gelu Vişan ne anunţă catastrofist că Dominic Fritz, noul primar al Timişoarei, va pune bazele noii Republici Autonome Transilvania, cu capitala la Timişoara. Trebuie, într-adevăr, să ne speriem ? Serviciile secrete româneşti, finanţate cu miliarde de euro, ce păzesc ? Gelu Vişan e un vechi tovarăş de drum al fostului preşedinte Traian Băsescu, transformat în ultimii ani în trompetă publicistică a unor presupuse servicii secrete. Securitatea veche ? Securitatea nouă ? Servicii străine ? Nu ştim. Credibilitatea lui Gelu Vişan (fost înalt cadru PDL) e aproape de zero, dacă nu cumva e binişor la minus. Ce rol mai joacă el ? E greu de spus.

În Bucureşti, cel mai mare scandal are loc în Sectorul 1, cel mai bogat, care ar fi fost câştigat totuşi de Clotilde Armand (USR) în dauna pesedistului Dan Tudorache. Deşi e căsătorită cu un matematician român (Sergiu Moroianu) şi a obţinut cetăţenia română, Clotilde Armand ar trebui să reprezinte interese franceze. Armand e născută la Pointe-à-Pitre (Guadelupa), cu familia originară din Vichy, şi a absolvit şi faimosul MIT (Massachusetts Institute of Technology). În plus, Armand ar fi supervizat, pentru firma franceză de inginerie Egis, lucrările inexistente pretinse de Bechtel (mare companie americană, presupus sponsor CIA) la autostrada Transilvania. De ce ar fi trimis francezii un om atât de marcat francez, cu un nume scos parcă din Alexandre Dumas, să lucreze pentru ei în România ?

Întrebări în doi peri sunt puse şi în legătură cu marele câştigător în Bucureşti, Nicuşor Dan, noul primar general. Nicuşor Dan, susţinut de USR, fostul său partid, şi de PNL, a candidat pentru cine în afară de bucureştenii nemulţumiţi de pesedista Gabriela Firea ? Nu e cumva printre primii primari globalişti de mari oraşe europene, alături de Sadiq Khan la Londra ? Marea umbră a lui Soros şi a organizaţiei sale planează şi asupra lui Nicuşor Dan.

Trebuie precizat că atât Clotilde Armand, cât şi Dominic Fritz au avut toate drepturile să candideze (şi să şi câştige !) conform legilor UE şi celor româneşti în vigoare. Mai mulţi români au candidat (şi au şi câştigat !) la alegerile locale din Italia, Spania, dar şi din Germania. Alegerile locale nu sunt alegerile prezidenţiale. Unde, de altfel, în România, a câştigat de două ori un minoritar.

Dar cele mai interesante observaţii geopolitice le putem face după lectura susţinută a site-ului Sputnik şi a articolelor semnate de redactorul său principal, Dragoş Dumitriu, un ziarist talentat şi abrupt în expresie. Deşi Sputnik-ul românesc e o instituţie modestă faţă de Russia Today France sau faţă de Russia Today SUA, amândouă cu o mare audienţă, comparabile cu Europa liberă de pe vremuri. Sputnik a susţinut la baionetă candidatura Gabrielei Firea şi, în general, PSD-ul. O fi PSD-ul un partid rusesc, cum se spune ? Principalul perdant moral al alegerilor locale din 2020 pare a fi însă Antena 3, care, împreună cu „analista” Dana Budeanu, a sprijinit-o din greu pe aceeaşi Gabriela Firea, fosta lor colegă. La fel, Liviu Mihaiu, fost „preşedinte” al Deltei, a susţinut, fără probe totuşi, că Traian Băsescu, în campania sa pentru Bucureşti, a fost finanţat de colegul său marinar Florentin Pandele, soţul Gabrielei Firea. Pandele ar fi fost şi el implicat in Afacerea Flota. Dar Florentin Pandele, primarul reales în comuna Voluntari, e şi el doctor în Ordine Publică şi Siguranţă Naţională şi doctor în Ştiinţe Militare (cu un plagiat). Probabil, sub înaltul patronaj al generalului de intendenţă Gabriel Oprea, el însuşi la bază doctor plagiator, cu titlul retras. Avem şi noi faliţii noştri !

Alegerile locale ar fi trebuit să fie dintre cele mai puţin politice. Ele au fost, dimpotrivă, excesiv de geopolitice. Şi epopeea e încă în desfăşurare, cu contestaţii, anulări, renumărări şi multe ţâpurituri. Cel mai dubios câştigător din Bucureşti, şi el susţinut de Sputnik, este Cristian Popescu-Piedone, condamnat deja în primă instanţă la mulţi ani de închisoare cu executare în dosarul tragediei de la Colectiv. Ca să nu mai vorbim de câştigătorul primăriei din Deveselu-Olt (bază americană), decedat înainte de votare dar votat cu sete. Gluma macabră de la Deveselu ne reaminteşte că trăim în ţara lui Păcală, o variantă românească a orientalului Nastratin Hogea.

Noua arenă politică din România e sigur că nu oferă nimic cu adevărat alb sau cu adevărat negru. Doar suntem tot la porţile Orientului etc. Nu prea ştim cine e cine şi câte tabere neidentificate îşi dispută interesele. E sigur numai că sunt mai multe şi foarte puternice, poate chiar prea multe. Iar tabăra românească (cu factorul ei intern cu tot) pare deocamdată destul de palidă, dacă nu cumva de tot absentă. La viitoarele alegeri parlamentare, ţinute la termen sau nu, USR poate produce marea surpriză. Pentru că nu suntem doar la Porţile Orientului, am mai inventat şi dadaismul (Tristan Tzara), şi absurdul (Urmuz, Grigore Cugler, Eugen Ionescu…), şi am produs destul suprarealism (literar şi plastic).

Petru Romoșan

Se scrie şi se vorbeşte mult despre America în ultima vreme. Ceva foarte important pare să se întâmple acolo, ceva care depăşeşte, poate, de departe confruntarea dintre Donald Trump şi Partidul Democrat, dintre suveranişti/naţionalişti/protecţionişti/suprematişti albi şi progresişti/Deep State/globalişti/Black Lives Matter.

Revoluţia Americană care a dus la crearea SUA a ajuns în faza de maturitate în anii 1789-1791. În 1789 a fost ales primul preşedinte, George Washington. Revoluţia Americană a fost simultană cu Revoluţia Franceză, începută brutal la 1789. Franţa a fost, de altfel, principalul susţinător al noii republici americane. Unul dintre cei mai mari diplomaţi ai tuturor timpurilor, francezul Talleyrand, s-a găsit, începând din 1794, pentru doi ani, în noua republică americană. Fugise din Franţa, anticipând Teroarea, mai întâi, în 1792, în Anglia şi apoi în America. Observaţiile lui despre americani şi America pot surprinde şi astăzi : „Nu-mi mai vorbiţi despre o ţară (SUA – n.n.) în care fiecare om pe care l-am întâlnit era dispus să-mi vândă câinele lui.” ; „Statele Americii fac o ţară în care, dacă există 32 de religii, găseşti doar un singur fel de mâncare, şi acela prost.” ; „Faţă de America, Europa trebuie să fie mereu foarte atentă şi să nu furnizeze nici un pretext de acuze sau de represalii. America creşte în fiecare zi. Şi va deveni o putere colosală. […] În ziua în care America va pune piciorul în Europa, pacea şi securitatea vor dispărea de pe continent pentru multă vreme” (Talleyrand en verve – mots, propos, aphorismes, Horay, Paris, 2002).

Şi tot Talleyrand se exprimă aparent banal, doar că o face acum 226 de ani : „Există aici mai multe mijloace de a face avere decât oriunde altundeva” (op. cit.). El însuşi, sărăcit de Revoluţia Franceză, dar viitor mare om politic al epocii, se pune pe speculaţii şi afaceri în cei doi ani ai săi de exil în America.

Alegerile din SUA, cele mai importante din lumea occidentală, vor avea loc peste o lună şi câteva zile. În condiţiile marii crize economice în defăşurare, agravată şi de criza sanitară, America are nevoie cel puţin de stabilitate politică, pentru că, oricum, o mare unitate de vederi e imposibilă. Stabilitatea se obţinea până nu demult destul de simplu : câştigau alegerile ori republicanii (GOP – Grand Old Party), ori democraţii (sau liberalii – Liberals), iar învinşii îi recunoşteau temporar, patru ani, pe învingători. În 2020, după Russiagate, Impeachment, Black Lives Matter, acest deziderat simplu pare de nerealizat.

Şi în România, ca în orice protectorat american, avem simpatizanţi fanatici ai actualului preşedinte Donald Trump, dar avem şi simpatizanţi, mai discreţi, dar mai puternici şi mai numeroşi, ai democraţilor, nu neapărat ai lui Joe Biden. Un susţinător discret al democraţilor este chiar ambasadorul nostru la Washington, George Maior, fost director al SRI. La fel, cea mai mare parte a PNL şi USR fraternizează mai degrabă cu Partidul Democrat, cu Joe Biden, decât cu prea conservatorul Donald Trump sau cu Partidul Republican care îl susţine.

Dintre liderii europeni importanţi, nici Emmanuel Macron, nici Angela Merkel, nici premierul Italiei, Giuseppe Conte, şi nici Papa Francisc nu par a fi adepţi ai trumpismului. Dimpotrivă. Singurul susţinător important din Europa al lui Donald Trump se arată a fi premierul britanic, Boris Johnson. Şi, foarte probabil, şi Rusia lui Putin ar prefera o realegere a lui Donald Trump, care nu a pornit nici un nou război, cum ar fi făcut, se spune, Hillary Clinton dacă ar fi ajuns la Casa Albă. Chiar un război prin proxy cu Rusia. China, în schimb, mare putere mult mai înclinată spre globalism, ar fi favorabilă unui succes al lui Joe Biden şi al democraţilor, şi ei mult mai aplecaţi spre globalism. În plus, Donald Trump a început un război hibrid de amploare cu China : Huawei, 5G, taxe vamale mărite, Taiwan, Hong Kong.

Dar marea noutate, marea schimbare datorată şi pandemiei va fi amplificarea votului prin corespondenţă. Cei mai mulţi americani care vor vota prin poştă sunt democraţi. „47 % dintre alegătorii care prevăd să voteze cu Biden zic că vor vota, probabil, prin corespondenţă, după un sondaj USA Today/Suffolk University publicat miercuri. E mai mult decât dublul celor 21 % dintre alegătorii care-l susţin pe Trump şi care spun că vor vota, probabil, prin corespondenţă. Sondajul arată că 56 % dintre republicani intenţionează să voteze în ziua scrutinului, faţă de 26 % dintre democraţi. Dacă toate voturile ar fi numărate şi făcute publice în acelaşi timp, nu ar fi o problemă. Dar majoritatea rezultatelor pe care le vom obţine în seara alegerilor vor proveni din votul direct în urne, iar majoritatea voturilor prin poştă nu vor fi numărate decât mai târziu. În acest moment, toată lumea ar trebui să vadă că lucrurile nu au cum să se termine bine” (Michael Snyder – „Nous faisons face à l’élection la plus chauchemardesque de l’histoire américaine moderne”, mondialisation.ca, 17 septembrie 2020).

Număratul voturilor prin corespondenţă se va prelungi foarte mult, poate dincolo de 20 ianuarie, când noul preşedinte ar trebui să fie înscăunat la Casa Albă. Cum republicanii votează masiv în persoană, direct, primele rezultate îi vor fi favorabile lui Donald Trump. Care poate face marea greşeală de a se declara prematur învingător. Contestaţia democraţilor va fi imediată şi foarte puternică. Aşa poate începe haosul, revoluţia colorată (cu violenţe organizate, cu intervenţia premeditată a militarilor, cu lovitură de stat etc.), contrariul stabilităţii de care SUA, în criză economică dar şi socială, are atâta nevoie.

Numirea unui judecător conservator la Curtea Supremă în locul recent dispărutei judecătorare Ruth Bader Ginsburg, o democrată, îi poate fi într-adevăr de mare ajutor lui Donald Trump. Raportul de forţe la Curtea Supremă a SUA ar fi atunci de 5 la 4 în favoarea republicanilor, ceea ce ar putea conta decisiv la desemnarea noului preşedinte. Care, aproape sigur, se va hotărî la Curte, după lungi şi aprige controverse. Dacă SUA va mai avea un preşedinte ales democratic…

Observatorii internaţionali semnalează şi alte posibile pericole. China poate ataca Taiwanul, protectorat american, în timpul crizei prezidenţiale din SUA. Iranul poate face acelaşi lucru în Emiratele Arabe, noul aliat al Israelului. Iar Rusia îşi poate rezolva definitiv problemele de la graniţele sale, cu Ucraina, Belarus, Moldova, Georgia şi poate chiar cu România la Marea Neagră. SUA se va afla în situaţia de a nu putea avea o replică promptă. Sub presiune vor fi şi aliaţii săi cei mai fideli, Israelul şi Arabia Saudită, care numai de inamici nu duc lipsă. Se mai poate adăuga şi o criză a tuturor Burselor care au fost dopate cu lichidităţi ficţionale.

Tot pentru ultimele luni ale lui 2020 se anunţă de peste tot un nou val de Covid-19, cu un nou lockdown la cheie. Ţările cele mai afectate azi par a fi Franţa şi Marea Britanie. Nu e clar dacă avem de-a face cu o criză sanitară sau mai degrabă una de management politic. Acest straniu, atipic al doilea val va veni, probabil, după alegerile americane (3 noiembrie), dar poate înaintea alegerilor parlamentare din România. Consecinţele economice şi politice sunt uşor de imaginat.

Va fi o mare diferenţă în politica americană dacă Trump va fi reales sau dacă, dimpotrivă, vor câştiga democraţii, cu Joe Biden şi Kamala Harris ? Răspunsurile vin din partizanatul politic dreapta-stânga în care se înscrie fiecare. Grave vor fi, în schimb, incapacitatea sistemului american actual de a-şi alege un preşedinte recunoscut de toată lumea şi instabilitatea în care vor intra Statele Americane. Care riscă să nu mai fie deloc Unite.

Paul Craig Roberts, un foarte consistent comentator al actualităţii politice americane, a adus deja destule „dovezi despre complexul militaro-securitar, care, folosind media şi pe democraţi, intenţionează să transforme alegerea preşedintelui din noiembrie într-o revoluţie colorată […]. Democraţia americană e pe cale de a se sfârşi pentru totdeauna, iar mass-media din lumea întreagă va anunţa evenimentul ca fiind răsturnarea victorioasă a unui tiran” („America’s Color Revolution”, paulcraigroberts.org, 12 septembrie 2020). Tot el scria, cu două zile mai devreme, pe 10 septembrie, un articol intitulat „Statele Unite şi Constituţia lor mai au două luni de trăit” („The United States  & Its Constitution Have Two Months Left”).

Pentru cine urmăreşte simultan evoluţia evenimentelor din Franţa şi din America, asemănările în privinţa decăderii democraţiei pot fi uluitoare. Recent, ministrul Sănătăţii din Franţa, Olivier Véran, sub impulsul preşedintelui Macron, a impus restricţii sanitare nejustificat de severe în ţară, mai ales în sudul Franţei. Comentatorii independenţi vorbesc pe şleau despre o răzbunare nesăbuită împotriva doctorului Didier Raoult din Marsilia. Cele două mari democraţii care au avut revoluţii de modernizare concomitente par să „sfârşească” în haos tot împreună. Printr-un parcurs sinuos de criză generală, vine acum să li se alăture şi cea de-a treia mare democraţie clasică, Marea Britanie…